O corabie, de valuri
A ajuns ameninţată
Suflă vântul, bate-n maluri,
Marea toată-i agitată

A-nceput din plin furtuna,
Munţi de valuri vezi pe mare
Dumnezeu căuta pe Iona
În aprinsă răzbunare

S-au format vârteji de apă,
S-a-nnegrit Mediterana
Vai, că nimenea nu scapă,
Dacă nu se află Iona

Urlă brizele pe mare,
S-a-nroşit bolta senină
Iată-i răsărit de soare,
Însă-i noapte de furtună

Printre valuri vezi că vasul,
Cât pe ce să nu reziste
Iar persoanele dintr-însul
Strigă, fac la manifeste

Fac la semne, fac mătănii,
Care, cum ştiu să se roage
După vechile dătănii,
După neamul ce se trage

Cand văzură marea-n spume
Si-amintiri ce nu sunt bune
De la basme,de la glume,
Au ajuns la rugăciune

Fiecare-şi caută vina.
Fiecare pe-a lui limbă
Însă vai, că nici furtuna,
Nici stăpânul nu se schimba

Cu lopeţile, cârmacii,
Spintecau la munţi de valuri
În zadar, că n-au ce face,
Că s-au depărtat de maluri

Şi-au pierdut toată puterea,
Disperaţi şi-au stins tot zelul
Cine le-a văzut durerea,
Numai marea şi Carmelul

Piscul lui a stat de strajă,
El ar şti să ne declare
Cum trântiră la bagaje
Din corabie in mare

Ce nu fac,cate nu-ncearcă,
Tipă-n planset,sar in sus
Numai unul,jos,in barcă,
Inapoi dormea ca dus

Ei nu s-au gandit la Iona,
Nimănui nu-i dete-ndemnul
Nu stiau că-n toată scena,
Joacă rolul el si Domnul

Însă-n clipa cea din urmă
Ce să-ncerce de durere
Sare unu' de la cârmă
Să-i ceară şi lui părere

De ce oare se întâmplă
Ce păcate-avem în spate?
Scoală-te, cere-ajutorul
Dumnezeului tău, frate!

Într-o clipă sare Iona,
Vede marea agitată
Iar corabia, ca pana,
Peste valuri clătinată

Vede-amicii lui alături,
Că-s trântiţi de toţi pereţii
Ce să facă? - şi dau la sfaturi,
Că se văd pierduţi cu toţii

Ce să-ncerce? Cum să dreagă?
Vai, de jumătate-s morţi
Şi-ntr-un glas au zis cu-n strigăt:
Hai să tragem toţi la sorţi

Fac biletele şi scrie,
După nume şi persoana
Când să tragă, ce să fie?
Sorţul a căzut pe Iona

Se uită unul la altul,
Apoi toţi la el în rând,
Cine eşti? Unde ţi-e satul?
Spune-ne ce ai în gând?

Spune-ne de ce credinţă
Din ce neam te tragi, străine?
Iată, moartea ne-ameninţă
Si răbdăm toţi pentru tine

Eu sunt, fraţilor, cu vină,
Eu mă trag din neam evreu
Eu sunt... numele mi-e Iona,
Care fug de Dumnezeu

El îmi vorbi astă noapte,
Până n-am fost sculat încă
Să mă duc la o cetate,
Să-i vestesc a Lui poruncă

Când aflai care-i cetatea,
Îmi stinsesem tot îndemnul
M-am şi mâniat îndată
Şi-am căutat să fug de Domnul

Căci viaţa ei trecută
Şi chiar care-o are-acuma
Altă soartă nu merită,
Decat ce-a avut Sodoma

Si-am plecat cu gand de-acasă
Ca să nu merg la Ninive
Însă iată-mă in cursă
Că-mi stă marea impotrivă

Bine esti in cursă,frate,
Insă ce-am putea noi spune
Uită-te cat vezi la spate,
Care rabdă-n rand cu tine

Spune-un mijloc de scăpare,
Iată barca nu rezistă,
Aruncati-mă in mare,
Iată-mă in mana voastră

Străinii, ce să refuze?
Ce şi-au pus în gând, nu lasă
Viaţa lor să şi-o salveze.
De Iona, puţin le pasă

Iară, toţi cu-n gând într-una
Se-nfierară frecare
Puse mâinile pe Iona
Şi-l zvârliră-n val de mare

Fiecare răsuflară
Din sforţarea lor pripită
Însă vai, ce observară,
Marea parcă-i liniştită

Barca, parcă e fixată,
Nici un val n-o mai înclină
Vântul s-a oprit îndată,
Iarăşi bolta e senină

Iată, astrul iar luceşte,
Vezi cum umbrele le-ngroapă
Ici, colo vezi câte-un peşte
Făcând salturi peste apă

Călătorii, fiecare,
Iar încep vechile glume
Vezi unde ne-a fost scăparea,
N-am ştiut noi mai devreme...

Trebuia de prima dată,
S-azvârlim răul afară
Ca să nu răbdăm atata
Pentru cel ce-a fost să piară

Ei cu inima lor rece,
Condamnau amar pacatul
Însă Domnul, altfel zice,
Nu vreau moartea lui în totul

El şi-n ultima instanţă
Când e prins de moarte-n ghiare
De se-ntoarce cu căinţă,
Are mijloc de salvare

Astfel îl văzu pe Iona,
Când l-au prins să-l dea afară
Il văzu că-şi plânge vina,
Şi plângând îl aruncară

Când căzu-ntre valuri Iona,
Cine s-a gândit că scapă?
Cine-a ştiut că-o balenă
L-aştpta flămândă-n apă?

Nici n-a avut timp sa cadă
SI cu-n salt atat de iute
De departe zărind prada,
Sare chitul şi-l inghite

În emoţia lui Iona,
În fiorii disperării
În stomacul de balenă
Se ruga-n adăncul mării

Cum striga acum la ceruri
Nu s-a rugat niciodată
N-a strigat cu-aşa putere
Sau voinţă încordată

Şi strigându-L cu credinţă,
Mijlocind pentru iertare
Tatăl sfânt văzând căinţă
Şi-aruncă privirea-n mare

Îşi făcu un plan să-l ierte
Ca pe alţii ce-au fugit
Ca pe Cain, ca pe Iacob,
Sau Ilie din Tişbit

Se văzu ceva schimbare
După trei zile la rând
Peştele ieşind din mare
Şi vânatul tot vomând

Prin vânatul de pe dolmă
Ce-l vărsa din sân balena
Printre alte, vezi că-l varsă
Şi pe viermele de Iona

Se sculă Iona-n picioare
Se uită în lung pe şes
Din nou auzi chemarea:
Du-te unde te-am trimes

Iona o luă la goană,
Nu-i păsa de cald, de drum,
Se ruga, cânta într-una,
Se ducea dispus acum

După-o cale-ndelungată
După-atâtea cazuri grave
Iată-l: Iona în cetate,
A intrat deja-n Ninive

După cum primi îndemnul,
Îl auzi în gura mare
“Ninivenilor, la Domnul
Să vă-ntoarceţi fiecare

Căci de nu-I veţi cere mila,
Voi şi toate din cetate
Încă patruzeci de zile
Şi-or fi nimicite toate

Iona nu privea în lături,
El nu ştie ce-o să fie
El, numai ce dădea sfaturi
Şi-şi vedea de datorie

Însă cum se vede-n urmă,
Nu prea multă insistentă
Fiecare şi-a dat seama,
Să se-ntoarcă la căinţă

Servitorul, împăratul,
Fie ori şi cine-a fost
De la treapta de paradă,
I-ai văzut pe toţi la post

Fie rob sau om de fală
Fie bogat sau sărac
De la hainele de gală,
I-ai văzut pe toţi în sac

Dumnezeu privind viaţa
Si căinţa lor cea mare
Răul care-I sta în faţă
L-a schimbat în îndurare

Iona nu putea să creadă
Că se-ntorc toti ninivenii
El dorea acum să vadă
Ce va fi în cursul vremii

Neştiind de-a lor căinţă,
După ce-şi sfârşi lucrarea
În aprinsa lui dorinţă,
Vru să vadă răzbunarea

Iată-l, iese din cetate
Şi departe, pe hotar
Obosit de cale, cade
Într-un somn sub un umbrar

Îşi zicea în gând prorocul:
Aicea voi sta, că pot,
Aici o să am norocul
Ca să scap şi eu ca Lot

Ştiu că-n noaptea asta, Domnul,
Planul Său o să-şi arate
Asta o să-mi fie somnul,
De-or fi nori peste cetate

Iar de-o fi senină bolta,
Când îmi voi sfârşi cu somnul
Nu poate să fie alta,
Decât că-s iertati de Domnul

Dumnezeu o să-si reverse,
Fie harul, fie norii
De mânia Lui aprinsă
Nici n-o să răsară zorii

Ci va fi o-ntunecime
De pucioasă şi de fum
Cum a fost peste Sodoma,
Voi vedea şi eu acum

Si cu gândul la cetate,
Cum i-o fi creat sorocul
Sub frunza de curcubete,
Adormi ca dus, prorocul

Noapte-n toi, nu vezi o rază,
Nu vezi stele, nu vezi lună,
Tocmai Iona cum visează
Că părerea lui e bună

Trece-o strajă, trec şi două,
S-a schimbat ceva-ntr-a treia
Par' c-ar fi o boltă nouă,
Parcă nu-i bolta aceea

Iată lună, iată stele,
Iată carul mic şi mare,
Viu pe zâmbetul din ele
Că e semnul de iertare

Luminat de raze, Iona,
Speriat, işi lasă somnul
Vede bolta că-i senină,
Semnul ce-i trimis de Domnul

Sus văzu că licuricii
Sfeşnicul de mii de stele
Vesteau graţie şi pace
Peste locurile-acele

Se uită deasupra ţării,
Vede zorii cum răsar
Căci Părintele din ceruri
Revărsase al Său har

Peste ţară, pe cetate,
Cu-n cuvânt, pe tot hotarul
Zori de zi văzu, pe toate,
Domnul revărsase harul

Par' că-aş fi-ntr-un somn ca Iona
Să privesc deasupra ţării
Parcă bolta nu-i senină,
Parcă nu răsar nici zorii

Parcă văd în faţă marea,
Ca şi marea din vechime
Dar furtuna-i şi mai mare,
Şi mai mare-ntunecime

Parcă văd mii de corăbii,
Nu ca una de-altă dată
Însă, toate, ca prin săbii,
Trec prin marea agitată

Vai, un val astăzi înghite
Mii şi mii de bărci în rând
Marea-i mult mai agitată
Şi vărtejile de vânt

Iată-n vase călătorii,
Cum se-aruncă cu gramada
Iată pestii-n fundul mării
Cum pândesc să-atace prada

Vai, puţine bărci se vede,
Că rezistă printre valuri
Si puţine, chiar se crede
Că-o să-ajungă pân' la maluri

Şi-o să-ajungă vase goale,
Multe-n portul destinat
Căci călătorii din ele,
Toţi, pe rând s-au înecat

Iată-i, vezi, cu mic cu mare,
Se-aruncă unul pe altul
Iar balenele din mare,
Iată-le cum face saltul

Parcă-s puse să se-ntreacă,
Sau flămande-s,cine ştie?
După unul ce se-nneacă,
Astăzi vezi că sar o mie

Sunt mai multe ce poţi zice,
Si-ntre valuri chiar încearcă
Gata sunt chiar si carmacii
Să-i atace de la barcă

Câte-un vas vezi că rezistă
Câte-un călător intr-ânsul
Dar si-acela-n manifeste
Poti să-l vezi pe tot cuprinsul

Bucuros ar fi Eternul,
De vase, câte-s de faţă
Toate câte lasă ţărmul,
S-ajungă-n veşnica viaţă

Dar, vai, pe marea de păcate,
Atâtea valuri câte vin
Şi-atâtea vânturi câte bate,
Cât nu se-aşteaptă un creştin

Şi mulţi care-au primit chemarea,
Care ieri pleacă de la maluri
Mulţi au rămas pradă în mare,
Căci se pierdură printre valuri

Spuneţi corăbieri de faţă,
Care plutiţi prin vânt şi ploi
Unde-s atâţia din viaţă,
Care-au vâslit în rând cu voi

Dar voi ce azi intraţi în mare,
Cari azi primiţi cuvântul sfânt
Mă-ntreb: ajunge-veţi voi oare
La ţărmul noului pământ?

Câţi azi din cei ce-aud Cuvântul
Nici nu s-au depărtat de maluri?
Şi-atâţi ii vezi că-i suflă vântul,
Şi-atâţia-s înghiţiţi de valuri

Sunt mii şi mii azi de balene
Ce stau cu gurile căscate
Să-nghită tot ce-auzi,
Crestine, şi sufletul dacă ţi-l poate

Întâi te-aşteapta necredinţa
La primul val, prima-ncercare
Să-nghită de-ar putea
Sământa, balena cea de necrezare

Ea stă la prag, deja pândeşte,
De care parte să atace
Si ai s-o vezi ca pe un peşte
În jurul tău ce salturi face

Si dacă tu n-asculţi de Glasul
De care n-ascultă nici Iona
De primul val se sparge vasul,
Din primul te-a-nghiţit balena

Şi vai, ajungi în fund de mare,
Aşa cum azi te vezi în port
Balena cea de necrezare,
Din suflet viu te face mort.

Iar alţii trec de valu-n creste,
Dar alte valuri văd în fată
Si vasul lor abia rezistă
La primul val,dar o viată...

Si cand al doilea îi atacă,
'Napoi nu pot ca să mai vină
'Nainte nu vor să se ducă,
Şi frica-i,iarăsi,o balenă

Multi se opresc cand văd vartejul
Si valurile de ispite
Căci frica cat si descurajul,
Sunt tot balene ce-i inghite

Ii vezi că vin,le plac să-asculte,
Dar nu-i vezi să se pocaiască
Că vezi,credinta cere multe
Şi ei nu pot să le-mplinească

Şi alţi asemenea, ca frica,
De alte soiuri de balene
Sunt înghiţiţi, sau ii atacă,
Nu pot veni că alţii-i ţine

Eu aş veni, dar ce mă leagă,
E chiar soţia mea din casă
Şi chiar mi-a spus să nu-i calc pragul,
Că mă-ameninţă,mă lasă

Aşa sunt mulţi în lumea mare:
Părinţi, copii ce vor să vină
Dar spiritul de-ameninţare
Îi ţin robiţi ca o balenă

Din câte soiuri de balene,
Ca să-o clasăm pe cea mai mare,
Care-a robit mai mult creştinii:
E spiritul de-ngrijorare

Eu aş veni, că mie-mi place,
Şi totdeauna lăcrimez
Dar când am timpul pentru-a-mi face
Atâtea lipsuri câte vezi?

Aş vrea, dar nu pot. Domnul ştie,
Atâtea grijuri am pe cap
Şi încă una să-mi mai vie,
Când eu de-atâtea nu mă scap?

Şi-atâtca cazuri mai sunt iară,
Şi-atâtea feluri după nume
Şi-atâtea suflete omoară
Alte balene rele-n lume

Sunt unii care, tinereţea
Nu-i lasă să se pocăiască
Cum să-si inchidă el viaţa,
Când el e liber sa traiască ?

Pe altii nu-i lasă mândria
Sau titlul care-i aparţine
Pe alţii, pofta sau beţia,
Sau alte soiuri de balene

Sunt alţii-apoi care, de milă,
Ai vrea să-i chemi la pocăinţă
Dar vai, el suferă de-o boală
Şi corpul lui e-n neputinţă

El ar veni, dar iată, rana-i
Atârnă sufletul în mare
Dar el nu ştie că si Iona,
Prin Dumnezeu avu salvare

El dete ordin ca-n trei zile
Să iasă chitul să-l vomeze
Acelaşi Tată are milă
Şi a ta viaţă să-o salveze

Dar vai, mă prinde o mirare,
Un lucru nu-mi iese din gând
Atâţia peşti ce sunt în mare
Şi prea puţini îi vezi vomând

O,suflete,doresti viata,
Vrei tu ca azi să ai salvare?
Crezi tu că orişice dorinţă
Să ţi-o-mplinească El e-n stare?

Crezi tu că El are putere
Şi morţii chiar să-i învieze?
Dar dacă-aude că Îl cere,
Din cei ce-s vii să-i mai salveze?

Deci strigă-L şi tu, ca şi Iona,
Din orice chit ai fi robit
Căci El îţi va ierta şi vina
Şi te va elibera din chit

Puneţi-L toţi la încercare,
Strigaţi-L toţi din orice val
Că nu există peşti în mare
Să nu-i aducă toţi la mal

Şi vei vedea, că-apar îndată
Atâtea vieţi pe-a mării vamă
Aşa ca Iona altă dată
Pe ţărmul din Mediterană

Privirea Lui e azi în mare,
Spre fiecare chit în rând
De-L puneţi astăzi la-ncercare,
Pe toţi îi veţi vedea vomând

Priviţi-i câţi stau azi pe dolme,
Vomaţi din chiţii cei din mare
Ei cântă că se văd pe culme,
Că Dumnezeu le-a dat salvare

Ei cântă azi cu mic,cu mare,
Căci cântă cântecul de viată
Căci Dumnezeu i-a scos din mare
Şi iată-i toţi la suprafaţă

Tu nu vrei, suflete, să vină
Viaţa ta la ţărmul sfânt?
Să ieşi şi tu la ţărm ca Iona,
Să calci pe veşnicul pământ?

Căci dacă spui că vrei, creştine,
Şi chiar doreşti să-ţi dea viaţă
Din orice soiuri de balene,
Te-aduce azi la suprafaţă

Şi viaţa care El o are,
Ti-o dă şi ţie, ninivene
Şi viaţa Lui e stătătoare,
E viaţă veşnică creştine

Creştine-azi lumea-i o Ninivă,
Al ei păcat atinge norii
Azi vina ei e-atât de gravă,
Că-aşteaptă ceasul răzbunării

Dar vine ziua prevestită
Şi vom vedea-o fiecare
E ziua grea de judecată
Când păcătoşii vor dispare

Căci iată douăzeci de veacuri
S-au stins de când li se vesteşte
Ajuns-a azi în orice locuri
Acel ce-a stat trei zile-n peste

Deci Fă şi tu ca şi Ninive,
Apleacă-te în umilinţă
A' tale fapte cât de grave
Le plânge astăzi prin căinţă

Şi de-a promis că va fi-o dată,
O ziuă grea de răzbunare
A ta viaţă e salvată
Ca şi-a prorocului din mare

Şi când va fi ca El să vină,
Când norii grei îşi va lăsa
Acest pământ, ca o balenă
Pe ţărmul sfânt te va vărsa

De glasul Lui şi-a Lui chemare,
Ascultă peştii şi furtuna
Şi-acest pământ ca şi o mare,
Voma-va toţi fraţii lui Iona

Şi vom zbura la el cu toţii,
Ca Iona-n drumul spre Ninive
Căci am scăpat de boldul morţii
Şi azi intrăm cu El în slavă

O, Doamne, de ne-auzi chemarea
Cu glasul rugător, Isuse
Strigămu-Te, priveşte marea,
Spre cei ce vor din ca să iasă

Spre cei ce îşi plâng astăzi vina
Şi cer ca să le dai salvare
Salvează-i azi ca şi pe Iona
Din orice chit aflat în mare

Si fă ca-n ziua Ta măreaţă,
Ce ne-ai promis-o prin Cuvânt
Să fim şi noi la suprafaţă
Pe ţărmul norului cel sfânt

Uniţi cu cei de la Nenivă,
Uniţi şi cu prorocul Iona
Uniţi cu corul Tău din salvă,
Noi să-Ti cântăm întotdeauna.