Pe-acest pământ mi-a dat o casă Domnul,
Să-mi fie de-adăpost și mulțumire-
Dar n-am știut ce-i liniștea și somnul,
Adăugând în ea cu îndârjire.
Și-acum îmi stă în creier ca un cip:
Binețe dând l-a ochilor poftire,
Din lemn și piatră mi-am făcut un... chip.

M-am rezemat de cei de lângă mine
Și ajutor deplin am vrut mereu,
Îi așteptam la rău, veneau la bine!
Uitând ce nestatornic sunt și eu,
Încrezător ca orbul pe nisip,
Mi-am făurit, uitând de Dumnezeu,
Din oameni și relații, înc-un... chip.

Am tot sperat să ies din fundătură,
Eram fitil învăluit în fum;
M-a scos Cel Bun, m-a pus pe arătură,
M-a așezat și mi-a făcut și drum.
Eram acum ca orișicare tip
Dar mă vedeam mai altfel, nu știu cum-
Și eul meu s-a prefăcut în... chip.

M-am apucat cu râvnă de citit
Și taine-adânci am vrut să cercetez,
Spuneam la toți de câte-am auzit,
Uitând pe drum al mântuirii crez;
Nu rareori găseam câte-un tertip,
În cel ce știe totul să pozez
Și mi-am făcu din cunoștințe... chip.

...E încă noapte, merg spre Canaan,
Deșertu-i rece, teama mă pătrunde;
Pornit de pe tărâmul egiptean,
Lovit de chipuri, Doamne, mă ascunde!
Mă iartă ca pe țara Israel
Că nu-mi mai amintesc nici când, nici unde
M-am închinat la-ntâiul meu vițel.