Doamne, atât de mic,
mă văd in fața Ta,
Si totusi, cât mă prețuiești,
atât de neînsemnat sunt,
si totuși, cu mâna Ta mă călăuzești.

Îți multumesc că dragostea Ta
imi umple inima,
iti multumesc că mă iubești
și niciodată nu mă părăsești.

Aș fi un abur fără viață,
care dispare in abis,
Aș fi o picătură de rouă dimineața,
care se pierde ca un vis.
Nu știu ce-aș fi fără de Tine,
De n-ai fi pus suflarea Ta in mine,
Aș fi poate o barcă scufundată,
Sau poate ca o mare-nvolburată.

Nu aș putea să stiu ce e iubirea,
sau să înalț spre cer privirea,
Nu aș sti Doamne, că Tu esti izbăvirea.
Însă de când pe Tine Te-am aflat,
speranța și nădejde-am căpătat,

De-acum stiu Domnul meu,
că Tu mă porți pe brațul Tău
și când mi-e bine,
și m-alini când mi-este greu,
Și de s-ar întâmpla să cad,
Știu că Tu mă vei ridica cu drag.
Îți multumesc de harul Tău,
de dragostea-Ți măreață,
Te rog să mergi cu min’ de-acum,
La orice pas pe care-l fac in viață.