Părinte drag, vibrează duhu-n mine,
Mi-e sufletul o strună din Eden,
În simfonii celeste, plin de Tine,
Mă-mbrac în har și cât este de bine,
Să pot a-Ți scrie zilnic un catren.
Aş vrea să spun mai mult decât vorbirea
Ce-o am ca om pe-acest umil pământ!
Ai pus în mine-un dor, nemărginirea,
Ce mă îndeamnă ca să caut sfințirea
Și contopirea cu al Tău Cuvânt.

Sunt doar un om și bine văd acesta,
Când firea mea ar vrea să mă domine,
Dar Duhul Tău înlătură năpasta
Și cu mult drag m-așează sus pe creasta
Muntelui Sfânt, acolo lângă Tine.
Doar pe Sion găsesc eu alinare,
Doar lângă Tine, Doamne sunt întreg,
Când fața-Ți strălucește ca un soare,
Uit tot ce-n mine plânge, tot ce doare
Și-acolo sus, ce bine Te-nțeleg!

Privind în jos pământul, văd păcatul,
Văd lumea ce se-afundă-n desfrânare,
Mult prea puțini privesc cu dor înaltul,
Căci cei mai mulți au dumnezeu pe altul,
Mamona vrea pe toți să îi doboare.
Și dă averi, dă străluciri de-o clipă,
Iar omul spune: "Binecuvântare!"
El viața și-o trăiește în risipă,
Fiindu-i bine, nu gândește-o clipă,
La cei sărmani, la cel ce hrană n-are!

Isus Cristos ne spune-n Cartea Sfântă
Despre bogați și despre o cămilă,
O pildă care-atât de clar cuvântă,
Că înspre cer bogatul nu se-avântă
Are de toate-aici, dar n-are milă.
Legat prea strâns de avuții, gândește,
Că dând fărâme celor oropsiți,
Tatăl Preasfânt ofranda îi primește,
E-un gest fățarnic, cât de mult greșeşte,
Crezând că prin aceasta-s izbăviți!

Era odat-un Lazăr, om nevolnic,
Sărman, bolnav, dar cu credință mare,
În crezul lui era mereu statornic,
Dar cel avut era mereu datornic
Lui Dumnezeu. Nici gând de vreo schimbare!
Când veni clipa ruperii de glie,
Sărmanul a fost luat la Dumnezeu,
Bogatul lepădat pentru vecie
În iaz de foc, striga: "Ce grozăvie!
Mă scoate Doamne din cuptor, că-i greu!"

Dar Cel Preasfânt îi spuse: "E răsplata,
Ce tu o meriți pentru ce-ai lucrat,
Ai fi putut s-alegi dar judecata
E dreaptă, fiecare își ia plata,
Am cântărit ce-ai strâns și cât ai dat!"
Deșertăciune-i viața fără Mine,
O goană după vânt și tu știai!
Tu n-ai trecut prin valea de suspine
Și nu ai plâns, cu cel de lângă tine,
Tu arzi în foc, sărmanul este-n rai!"

Prieteni dragi, gândiți cu-nțelepciune
La mersul vostru pe pământ, luptați,
Să fiți exemple vii, cum Biblia spune,
Nu așteptați din ceruri o minune,
Dacă de Dumnezeu vă lepădați!
El este Sfânt, va judeca păcatul!
Întoarceți-v-acum, nu v-amăgiți,
Nu amânați, acesta este sfatul
Ce Tatăl îl trimite din înaltul,
În care El ar vrea să locuiți!

Mai este timp, mai este har, minune!
Veniți pe calea-ngustă la Cristos,
Căci Tatăl împlinește tot ce spune,
Ne cheamă azi, pe mine și pe tine,
Să ne-ndreptăm spre cerul glorios!
Azi te gândește cum îți e umblarea?
Ești un om sincer, ești un Anania?
De ai simțit prietene mustrarea,
Dă-i partea Celui Sfânt, căci ascultarea,
E cheia ce deschide veșnicia!

26/05/16, Barcelona -Lucica Boltasu