Apele vii

Ioel 2/1
„Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare
pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi
locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului†, este aproape!”

Soarele aruncă săgeţi arzătoare,
Nici sub palmieri, nu mai este răcoare,
Bătrâni şi copii, în deşert, fără apă,
Sunt căzuţi la pământ, fără nicio vlagă.

E sete de flori şi câmpii înverzite,
Sete de iubire, în inimi părăsite,
Pământul tare însetat şi păcătos,
Se tânguie şi Îl strigă pe Cristos.

Inima-mi tresare, dinspre cerul senin,
O trâmbiţă ce cântă un cântec divin;
-''Ascultaţi voi, munţi, cetăţi, si voi, ape!
Vine ziua Domnului, este aproape!

Aduceţi pe bătrâni, strângeţi pe copii!
Închinaţi-vă Celui Sfânt din veşnicii!
Domnul trimite din cer ploaie târzie!
Oaza cea uscată va fi iarăşi vie! ''

Sună trâmbiţa încă pe muntele sfânt,
Strigă adunarea al Domnului Cuvânt:
-''Veseliţi-vă ogoare şi voi, pustii!
Domnul vă dă ploaie, azi mai dă ape vii! ''