Pe drum de seară luminat de vise
Am întâlnit Iubirea lăcrimând...
Purta în braţe taina omenirii
Cu doruri şi speranţe fremătând...
Erau mulţimi de gânduri adunate
Din corturi, din palate sau căsuţe
Rostite cu speranţă-n rugăciune
Sau pitulate-n colţuri nevăzute...
Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei
Căci ochii-I erau trişti, înlăcrimaţi...
Pierduse undeva pe drum de zbucium
Iubirea dintre oameni, dintre fraţi...
Cutremurat de-atâta suferinţă
Am vrut cumva...ceva să-i dăruiesc
Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte
Şi I-am şoptit fierbinte: Te iubesc!
O, ce surâs a luminat o clipă
Divinul chip...ce sfântă fericire
A strălucit în ochii-nlăcrimaţi
Când am rostit o şoaptă de iubire...
Şi parcă tot pământu-a tresărit
Şi un ecou, cu miile de gânduri
Rostea...iubesc...şi dragostea zâmbea
Ascunsă printre lacrimi...printre rânduri...

Vulcan-29-05-2015
Mary