Anotimpuri și viață
Cad frunze uscate,
De vânt sunt suflate.
Ne-aduc aminte
Cât trecem de iute.
Ne ducem spre iarnă,
Cu-amintiri și speranță.
Sub ropot de ploaie,
Tânjim după soare.
Așa-i și în viață,
Trăim cu credință.
Dupa ploi și furtună,
Va veni vreme bună.
Când viforul suflă,
Și gerul ne mușcă,
În păr strălucesc mii,
Fulgi mari și zglobii.
Sărbătoarea-i aproape,
Ca o zi după noapte.
Din nou o sa vină,
Primăvara divină.
Intreaga natură,
E trezită din humă.
Și Raze de Soare,
Ne-aduc alinare.
Simion Ioanăș