Povară si speranță

Când povara și boala te-apasă
Și inima devine saracă,
Oriunde-ai căuta alinare
Totu-i un zbucium pe mare!

E Unul Singur ce poate
Să liniștească acele ape;
Să spună furtunii din tine
Să tacă și totul să-nvie.

El este Domnul Cel veșnic
Se-apleacă spre omul nevolnic,
Spre cel căzut în păcat
Sau cel ce de boală-i legat.

“Ascultă omule bine
Adu-ți povara la Mine!”
Asta-i chemarea lui Isus,
Marele nostru Preot de Sus.

Singura noastră speranță
Atunci cand trecem în viață,
Prin văi adânci cu suspine
E sa ne întoarcem la Tine.

Tu ai rămas același Mântuitor,
Vrei să ne fii pe veci Salvator,
Să ne scoți din necaz și păcat,
Să ne dai acolo-n Cer un palat.

Simion Ioanăș