Modernism și credință

Locuim în mastodonți de oțel
Ce se înalță falnic în soare,
Dar suntem goi și lipsiți de țel,
Fară pace și c-o viață de jale.

Ne mândrim cu tehnologii de ultimă oră,
Suntem tot mai singuri în lumea virtuală.
Alergăm și căutăm relații cu semeni,
S-astupăm hăul și golul din inimi.

Am ajuns să negăm pe Cel ce există,
Ne credem stăpâni într-o lume sinistră;
Am părasit Adevărul și-orice valoare,
Am coborât pân’ la stadiul de fiare.

Într-o lume nebună și plină de ură,
Mai este-o șansă pentru orice făptură:
E șansa credinței în Isus Salvatorul,
Puterea Scripturii și nădejdea în Domnul.

Simion Ioanăș