Către fratele român

Voi ce vă târâți
În glod chinuiți,
Înconjurați mănăstiri
Și vă credeți creștini.

Ați uitat de Isus,
Chinuit și răpus
De-a noastre păcate,
Trezește-te, frate!

Degeaba te chinui,
Pe nimicuri te bizui
Căci a tale păcate,
Nicicând nu-s spălate.

Ce poate să spele
Păcatele rele,
E doar Sângele sfânt
Al Mielului Blând.

E-o ofensă meschină
Când Jertfa divină,
Facută-i fară valoare,
De preoți, tradiții neroade.

Veniți, voi români,
Înapoi la Scripturi
Sa fiți mântuiți,
Pentru Cer să trăiți.
Simion Ioanăș