Plouă iar cu lacrimi reci

Plouă cu lacrimi reci,
Pe pieptul care arde,
De zorii zilei, mai vin aici,
Aceași soartă-mi cade.

Vin zilele pustii,
Cu zarea întunecată,
Din nopțile de chin,
Mai vin încă odată.

Când se înfioară carnea,
Cutremură respirul,
Iar anii grei, cu viața mea,
Își împletesc iar firul.

Dar mâinile slăbite,
Se întind iarăș spre cer,
Speranțele-s rănite,
Puterile îmi pier.

Cum răsare nădejdea,
Din multă suferință,
Se naște izbăvirea,
Din multă umilință.

Când cade pocăința,
Pe pământul uscat,
Răsare mântuirea,
Din piepul înlăcrimat.

Când flăcări de durere,
Aprind credința toată,
Ne fac în încercare,
Credința, înflăcărată.

Atunci când mocnea focul,
Cărbuni de întristare,
Gându-mi era La Tatăl.
Răsplata-mi este mare.

Ceasul de încercare,
Îl văd cum se sfârșește,
Mi-a fost arsă doar zgura,
Focul desăvârsește!

Ioan Moldovan
30 Mai 2016
Roma

Puteți găsi melodia folosind acest link:
https://youtu.be/W4_UlJGZ37E?t=1m32s