Motto:""Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra." Ps.37:5.

Boala-i grea întotdeauna
Și o simt cum mă pătrunde;
Aș fugi de ea întruna,
Dar n-am unde mă ascunde.

Că boala când te lovește,
Te zdrobește, te dărâmă;
Orișiunde te găsește
Și-ntr-o clipă te sfărâmă.

Toată ființa-mi răscolită
De cutremurul din trup;
Durerea-i tot mai cumplită
Și de ce e-n jur, mă rup.

Vreau să stau în rugăciune
Și să strig la Dumnezeu;
Gura mea nu poate spune
Decât: "Doamne, de ce eu?"

Și cu lacrimi pe obraz
- Că durerea mă înfrică -
Strig muțește, fără glas:
"Doamne, cine mă ridică?"

Cât de slabă-mi este ființa
Când boala de pat mă leagă!
Strigă-n mine neputința:
"Doamne, cine mă dezleagă?"

Oasele îmi ard, tăciune...
Buzele-n zadar m-adapă;
Duhul strigă-n rugăciune:
"Doamne, vino și mă scapă!"

Doar nădejdea mă mai ține,
C-o să am o viață nouă;
Și așteptând pe Cel ce vine
Clipele se-mpart în două.

Timpul parcă-ncremenește...
Nopțile-s atât de lungi;
Inima cu greu șoptește:
"Doamne, oare când ajungi?"

Peste ochi am storuri grele,
Nu văd mâine ce va fi;
Strigă duhul ființei mele:
"Doamne, nu mă părăsi!"

Vlaga-ncet mă părăsește
Și se scurge pic cu pic,
Sufletul mi se golește
Și se umple de nimic.

Dar în inima netrează,
Din dumnezeiesc fascicul
A pătruns ușor o rază
Care spulberă nimicul.

Și-a pus în sufletul meu
-Prin miracolul produs -
Dragostea de Dumnezeu
Și credința în Isus.

Că inima și ființa-ntreagă
Prăvălită în genune,
Cine-ar fi putut s-o dreagă
Și să facă o minune?

Cine-ar fi avut puterea
Să mă scoată la liman?
Sau să-mi poat-opri căderea
Pe al morții tobogan?

Și cine altu-ar putea face
Astfel de faptă măreață,
Să poată să mă ridice
De la moarte la viață?

Dumnezeu e Cel ce poate
Întru ajutor să-mi vină,
Și când dă El sănătate
Vindecarea e deplină.

Încredințându-I a mea soartă
Și urmându-L cu credință,
Însuși Dumnezeu mă poartă
În carul Lui de biruință.
Amin!