(Pro familia Barbu Florin)

E iarăși dimineață tati și iarăși m-am trezit plângând,
Adorm în fiecare seară cu dor de voi, cu tine-n gând,
Îmi iau frățiorul după umeri, cum tată, tu ades ne-ai luat,
Îi spun cu dragoste, "Frățioare, tati pe noi nu ne-a uitat!"

Se uită Andy cu tristețe, mai că-nțelege, mai că nu,
Cu ochii-nțețoşați de lacrimi, îmi spune: "Ai să pleci şi tu?"
Iar eu, copil fiind dar parcă, îmbătrânită peste zi,
Îi spun frățiorului cu tremur: "Nimica nu ne-a despărți!"

Să urle marea înspumată, eu, Andy, nu am să te las!
Voi fi alăturea de tine până când vine-al zilei ceas,
În care tatăl nostru fi-va biruitor și va veni,
Ca să ne ducă iar acasă, în care să fim iar copii!

Diana, stă îngândurată, își trece mâinile prin păr,
Își amintește cum tăticul o alinta și-un mare dor,
O-ncearcă iar...În gol privește... "O vino tati, mi-ai promis,
Că nu ne vei lăsa uitării, vreau ca să cred că-i totul vis!

Să mă trezesc iarăși acasă, în brațe tati, să ne iei,
Să ne simțim iubiți! Cu tine, noi ne simțeam ca niște zmei,
Să ne jucăm, să râdem iarăși, prin parcuri ca să hoinărim,
Să-ți spunem candid, dragă tati, tu știi ce mult noi te iubim?"

Eu înțeleg că ești în luptă cu un sistem, tu singur ești,
Dar să îți pui nădejdea-n Domnul, căci doar prin el tu biruieşti,
Acolo unde-i Dumnezeu, nimic și nimeni nu-i mai mare,
Doar Tatăl Sfânt poate aduce în orice greu, o rezolvare!

Vrem să fim tari, să fim puternici, ca să îți fim o mângâiere,
Să nu te lași dus de-amăgire, cere de sus har și putere,
Nădăjduim în promisiunea ce am primit-o prin Cuvânt:
"Voi fi cu voi în orice vreme, în orice loc de pe pământ!"

Chiar dacă suntem copii încă, să știi tăticule că noi,
Am înțeles că nu-i o luptă, ci e un mare, greu război,
Dar să nu uiți, tu nu ești singur, îți sunt aproape prieteni, frați,
Le mulțumesc și spun: "De Domnul, să fiți toți binecuvântați!"

Încă puțin tati, răbdare! Avem din cer o promisiune,
Că nu vom fi lăsați de-a pururi să stăm în valea cu suspine!
Chiar dacă încercarea pare de netrecut, să ai credință,
După furtună vine soare, o sfântă zi de biruință!

Noi te-aşteptăm cât e nevoie, nu vom uita că ne ești tată,
Sângele apă nu se face și-un tată, mamă niciodată,
Chiar de vor trece ani, Diana și Andy-or fi ai tăi copii,
Te vom iubi pentru vecie, doar tu poți tată să ne fii!

06/06/16, Barcelona -Lucica Boltaşu