Cântecul Miresei
Iubitul meu, când vei veni,
Cuvinte calde-mi vei șopti;
Pline de dor, cu mângâieri,
Ce-ntrec orice așteptări.
Ca o mireasă-ndrăgostită,
Te-aștept curată și gătită;
Podoabe sfinte prinse-n păr,
Cu bune fapte, miros de măr.
Și credincioasă să găsești
A Ta fecioară ce-o iubești,
Cu rochia alb-strălucitoare,
Și gata pentru sărbătoare.
Și voi simți a Ta iubire
Și brațul Tău ca ocrotire.
Dragostea vom împărtăși
Și peste stele vom păși.
Cântecul Mirelui
Iubita Mea, Eu vin acuma,
Vin ca să Îți așez cununa
Pe părul tău frumos, curat,
Bălai, ușor cârlionțat...
Cuprinsă Mi-e inima toată
De dorul tău, frumoasă fată!
Cuminte, sfântă, cu ochi galeși,
Cu pas ușor... atentă mergi...
Să Te cuprind, abia aștept
Și să Te strâng la al Meu piept
Să simți divină împlinire
Și revărsare de iubire.
Ți-am dăruit dragostea Mea,
Pe veci să fie doar a ta.
Cât te iubesc! Aleasa Mea!
Împărăția Mea, e-a ta!
Am gasit un verset în Cuvântul lui Dumnezeu; "Cântecele Mirelui și al miresei" și mi-a plăcut așa de mult cum sună, că a început să curgă ca un izvoraș de versuri. Făcând o asemănare între noi ca familie: mire mireasă, și dorința miresei Domnului și a Mirelui care v-a veni să își ia ce este a Lui.