"Bogatul şi sărmanul"
Avasilcai David

La ușa ta bătuse-n noapte un străin
Era așa de slab și de înfometat
Pe fața lui i se citea doar chin
Umblase toată ziua gol și însetat...

Un colț de pâine ți-a cerut zâmbind
Și apă rece să îi dai de-i vrea,
Dar tu deschisa-i ușa înjurând:
Cine o fi la astă oră, și ce vrea...!

Tu la-i privit cu scârbă și l-ai alungat
Stârnit ai fost din somnul tău cel dulce
Ba încă-n mână două pietre ai luat
Și-ai aruncat spre el cu ciudă ca să plece...

Cum te privea sărmanul plin de dor
De o privire caldă-avea nevoie
Pe spate, rece te trecuse un fior
Și-ai înjurat dinou zicându-i: las' că-ți trece...!

Te-ai așezat din nou să dormi în patul moale,
Cu gândul sugrumat la-acel sărman
În geam bătea cu tunete și ploaie
Și tu gândeai la el cu ochii în tavan...

Erai bogat și lumea te știa
Averi ca ale tale nu erau niciunde
De-aceea a batut la ușa ta
Acel sărman flămând cu haine rupte...

Și te-ai sculat ca să-ți astâmperi setea
Pe geam privita-i furios și rece
Pe jos în curtea-ți o ființă se târa
Era acel sărman murind în ploaia rece...

Trecuta vreme lungă și sau dus și anii...
La căpătâi nu ai pe nimenea să-ți stea
Tot singur și blonav zăcând în noapte
Îți amintești? În ploaie, duhul își dădea...

Ți-ai amintit de-acel sărman flămând...
Ce na-i fi dat acum ca să-l mai poți primi
Cu duhul frânt acuma stai plângând,
Și te gândești la ce-ai putea ai oferi...

Și într-o noapte fulgerândă,
Exact ca ceea de atunci,
Pe patul tău călduț și sumbru
Mureai cu plânset stând pe brânci

Te-ai întâlnit cu cineva...
Ți-era așa de cunoscut știi bine,
Era acel sărman flămând și plâns
Dar îmbrăcat cu haină albă argintie...

Când te-ai uitat la tine murmurând
Aveai o zdreanță albă și pătată
Din talpă până-n creștet tremurând
O voce caldă ca de Rege ți se-arată:

"Eu am fost gol și nu M-ai îmbrăcat!
Mi-a fost și frig și haine n-am primit,
Am fost flămând și pâine nu mi-ai dat
Deci dute-acuma unde ţi-e sortit..."

Atunci ai zis: Stapane...!!!
Când Ți-a fost sete și-Ai fost gol?
Și când ai fost Tu pe la mine?
Și ce-Ai cerut și n-Ai primit?

"Îți spun c-Am fost și n-Am primit,
Nici apă, haine, și nici pâine...
Căci M-ai lăsat în chinuri dezgolit,
Să mor în curte,..chiar la tine..."

Ți-ai amintit de el, sărmanul...
Era acuma îmbrăcat, cu ale slavei haine...
Candva bătu în ușa ta lipsitul...
dezbrăcat.
Dar n-ai primit atunci căci te costa... o pâine!