Trece anul de-ndurare
Ziua mântuirii trece
Înţelege lumea oare
Că e ceasul doisprezece?

Privesc semnele Scripturii
Şi cei simpli şi-nţeleptii
Ştiu ca-n forfota naturii-i
„Strigătul la miezul nopţii"?

Ştiu ca-n freamătul de zbucium,
De seisme şi politic
E o trâmbiţă-i un bucium,
E-un semnal apocaliptic?

Lui Petru, la lepădare,
Un cocoş i-a trezit firea
Câti cocoşi nu-s astăzi oare,
Sa trezească omenirea?

Ce-am putea spune la toate,
Că n-avem destule semne?
Nu-s destui cocoşi în noapte?
Nu-s motive să ne-ndemne?

Nu sunt semne din Scriptură
Azi mai mult ca-n alte timpuri?
Nu le vedem şi-n natură,
Dereglari de anotimpuri ?

Apele nestapânite,
Contrar tehnicii-avansate
Bolile nesabuite,
Prabuşiri de aparate,

Gaze cu toxicitate,
Genocidele umane,
Crimele organizate
Prin vehicule-capcane,

Neamuri de veacuri unite
Prin a dragostei sudură
Le vezi astăzi învrajbite,
Pân' la moarte-aprinşi de ură

Şi nu-i lege, şi nu-s foruri
Să-i mai vezi că-i poate strânge,
Mai degrabă văd favoruri
În vărsările de sânge

Din cele cinci continente,
Într-o zi, măcar, din lună
Întâlnit-am noi momente
Să zicem că-i o zi bună?

Ori de ape, ori de focuri,
Ori taifunuri pe oceane
Ori răscoale pe alocuri,
Dar zilnic ne fac şicane

Ori ni-i cerul în atenţii,
Ori pamântu-n trepidaţii
Ori sunt perturbaţi curenţii
De atâtea conflagraţii

Din ţara soare-răsare
Pân' la ţărmuri mexicane
Câti cocoşi ne cântă oare
Prin seisme şi vulcane?

Priviţi continentul negru,
Sau Libanul, Israelul
Care stat îl vezi integru
Pe unde-a trecut măcelul?

Câte şi-n zilele noastre,
Zise chiar războaie sfinte
Ne-au lăsat în urma zestre:
Orfani, văduvi şi morminte?

Priviţi naţia creştină:
E la culme formalismul
Cei ce ţin Scriptura-n mână,
Nu-i întrece păgânismul

În zi-sa creştinatate,
Te-ngrozeşti ce vezi acuma
Stări de imoralitate,
Cum era ieri în Sodoma

Îşi permit traiul vieţii
Într-un spirit uşuratic
Malahii şi sodomiţii
Sub pretextul democratic

Nu mai poartă nici o teamă,
Nici de legile naturii
Nici de tată, nici de mamă,
Nici de spusele Scripturii

Bizuiţi că au hârtia
Şi că ei sunt creştini incă
Făr' să-şi vadă temelia
Că-i pe nisip,nu-i pe stâncă

Se fălesc cu-naintaşii:
Că Andrei le-ar fi girantul
Pot face ce vor urmaşii,
Ei pe el il au garantul

Dar sa privim pe fereastră,
Sa-i lasam pe alţii-n pace
Sa vedem în casa noastră
Domnului ce nu I-ar place

Priviţi cele cinci fecioare:
Să vedem şi a lor crezuri
Câţi stau astăzi în picioare
Din cei cu două botezuri?

Câţi au starea căldicică,
Nici in clocot si nici rece
În credinţa lor pitică,
Boabe n-au nici, poate, zece

Câţi în timpul rugăciunii,
Neavând ulei în vase
Furnegă ca şi taciunii,
Trei cuvinte somnoroase

Şi pentru că n-au uleiuri.
Nici s-asculte n-au rabdare
Şi-au facut doar obiceiuri
De-a veni la adunare

Ei sunt gata de cârtire
De murmure şi de-acuze
Când e vorba de bârfire
Nici pastorii nu au scuze

Şi când vin la adunare
Cu maşini si pe lumină
Ori ca-ntârzie prea tare,
Ori ca vin numai la cină

Ieri veneau apostoleşte,
Prin noroaie facând salturi
Astăzi nu se osteneşte
În maşini si pe asfalturi

Ieri veneau nici că le pasă
De cotoaie securiste
Astăzi stau pasivi acasă
Privind filme sau reviste

Alţii-şi au idolii-n corturi
Caritase, loterie
Alţii-n filme, alţii-n sporturi,
Alţii în bişniţărie

Faptele de necredinţă
De le-arăţi le neagă-ntruna
N-au mustrări de conştiinţă,
Ca apa înghit minciuna

Câţi se roagă şi câţi cântă?
Câţi strigă pe Domnul "Tată"
Şi ei n-au haina de nuntă.
Sau de-o au,o au pătată…

Ăştia sunt curenţii nopţii
Ce-au pătruns in adunare
Foarte mulţi le sunt adepţii
Şi în rugă şi-n cantare

Muzica de altă dată
Ce-aprindea-n adunări focul
E numită demodată,
Modernista-i ţine locul

Ştiţi ce spune viitorul,
După cum azi se insistă?
Că-o să-ntoxice poporul
Cu o muzică rockistă

Cine sunt acestea oare,
Ce de idoli sunt atrase?
Nu sunt cele cinci fecioare
Care n-au ulei în vase?

Nu sunt muşte, ţânţari,oare,
Care strică untdelemnul
Nu sunt pofte-nşelătoare
Pentru cari Îl pierd pe Domnul?

Fraţi slujbaşi ce vă frământă
A răspunderii povară
Asta e credinţa sfântă
Ce părinţii ne-o Iăsară?

Ăsta-i focul bucuriei
Ce sparg tobe şi timpane?
Unde-i harul melodiei
Ce-alungă duhuri satane?

Luaţi pe David exemplu,
Sau pe Sila sau pe Saul
Sau pe Solomon în templu,
Sau păstorii de la staul

Unde-s azi acele haruri,
Unde-s cântecele-acele
Unde-i muzica din ceruri
Care-alungă duhuri rele?

Nu ne vedem sărăcia?
Ne fălim numai cu firme?
Nu suntem Laodicea?
Goi, săraci, ascunşi în forme?

Nu ni se-ntărâtă duhul
Ca lui Pavel în Atena?
Când vedem 'negrit văzduhul
De puterea lui Satana?

Nu ne sunt triste exemple
Azi lucrările-anticriste?
Când vedem printre noi temple
Şi biserici sataniste?

Ce putem spune-altceva
De nu ne-adunăm putere?
Suntem ca fiii lui Seeva:
Prizonieri şi prizoniere

Nu credeţi că ar fi cazul
Să facem o juruinţă
Să schimbăm de azi macazul
'Napoi spre vechea credinţă?

S-aprindem foc la altare,
Să stopăm lucrarea firii
Să nu intre-n adunare
Urâciunea pustiirii

Şi în cântece şi-n rugă
Şi în predici să simţi focul
Duhul celui rău să fugă
În adânc unde 'i-e locul

Să lărgim astfel hotarul
Pentru sfânta-mparaţie
Cât mai ţine încă harul
Până ora nu-i târzie

Să-L rugăm pe Domnul slavei
Până harul nu se curmă
Cât şi pe Cârmaciul navei
Până intră cel din urmă

Domnul să-şi înalţe steagul
Peste ţara românească
Ca să poată trece pragul
În posesia cerească

Doamne pleacă-a Ta ureche,
Vântul Tău din nou s-adie
Şi credinţa noastră veche,
Fă-o iarăşi să învie

Fă pe tot cuprinsul ţării
Să se vadă a Ta voie
Curcubeul îndurării
Ca şi pe vremea lui Noe

Nu-ţi cerem să opreşti soare,
Sau vreo apă sau furtună
Nici s-arunci vreun munte-n mare.
Ci să faci o vreme bună

Vindecă a ţării criză
Şi credinţa să ne-nvie
Mai trimite-ne-o repriză
De nori cu ploaie târzie

Şi îmbracă cu putere
Toţi slujbaşii şi argaţii
După cum nevoia cere:
Să învingă Goliaţii

Vrem eroi ca Ghedeonii,
Ca Debora să se nască
Ca David şi ca Samsonii,
Pe toţi leii să-i stârpească

Tu ţii istoria-n mână,
Rânduieşti vremi şi soroace
Noi am vrea, Doamne, să vină
Numai vremi de har şi pace

Dar noi ştim că porumbelul
Aşteptat ca şi de Noe
Cum privim azi Israelul,
N-o să ne facă pe voie

Cum privim Ierusalimul,
Cisiordania şi Gaza
E-un semnal.Şi nu e primul.
Vin urgiile şi groaza

Linişteşte Tu Hebronul.
Să nu se mai verse sânge
Şi stopează-Armaghedonul
Pân' al Tău popor îl strânge

Nu lăsa să fie lipsă
Nici de unul la răpire
Cum spui Tu-n Apocalipsă:
Noi Mireasă şi Tu-Mire

Ah ni-e dor să stăm la masă,
Să gustăm mana ascunsă
Căci de dorul Tău, Isuse,
lnima ne e străpunsă

Fă,dar,mai curând să vie,
Mult aşteptatele clipe
Să zburăm spre veşnicie
Sub a Duhului aripe

De-aşa clipe suntem dornici.
Fă-le mai curând să vie
Ca să fim pe veci statornici
Cu Tine în veşnicie

Şi-am dori această ţară
Unde ne-ai rânduit traiul
N-o lăsa să fie-afară.
Fă-i pe toţi să vadă Raiul

Chiar de le-ai stârni mânia
Celor ce ne-ar săpa groapa
Dar fă Tu din România
0 „Koree“-n Europa

Doamne, când veni-vei iară,
Fii salvarea tuturora
Şi celor aflaţi în ţară,
Şi celor din diaspora

Fă Tu glia românească
Deşi-i căldicea sau rece
Harul Tău s-o încălzească,
Azi, în ceasul doisprezece

Glasul Tău plin de-ndurare
Să-l audă şi nedrepţii
Să-nţeleagă fiecare
"Strigătul la miezul nopţii".