Zacheu

Mulţi Te cheamă, Te admiră
Printre ei Te-admir şi eu
Pe mulţi poate îi treziră
Mântuirea lui Zacheu.

Unii nu cunosc, Divine,
Ce plan ai avut cu el,
Mulţi poate-ar veni la Tine,
Însă nu ştiu în ce fel.

Unii nu ştiu ce condiţii
Ai pus lui Zacheu Tu ieri,
Şi nu ştiu nici ce pretenţii
Eşti în stare să le ceri.

Ei nu ştiu că dintre toate,
Două lucruri ceri, Divine:
Să se vadă cu păcate şi să
Creadă-apoi în Tine.

Suflete, iată cuprinsul
Legii care-ţi dă iertare:
Vai de mine, păcătosul!
Doamne, dă-mi, Te rog, iertare

Tot ce-avu Zacheu să-I spună,
Cuprindea două cuvinte:
"Doamne, ai milă de mine,
Că sunt păcătos, Părinte!"

Prieteni dragi, priviţi oricare,
Păcătosul de la vamă,
Că în planul mântuirii
Stă întâi darea de seamă.

Dacă vrei să-L vezi pe Domnul,
Uită-te întâi la tine,
Vameşul îţi dă îndemnul
Să te recunoşti, creştine.

Nu că El nu ţi-ar cunoaşte
Multele tale păcate,
Însă El aşa doreşte,
Tu să le condamni pe toate.

Căci El n-a venit în lume
Ca să ţi le pună-n faţă,
Ci-a venit ca orice nume
Să primească-n El viaţă.

N-a venit cu osândirea,
Nu-ţi condamnă El purtarea,
A venit cu mântuirea
Să dea tuturor iertarea.

Nu e ceasul judecăţii,
El e azi Mântuitor,
Însă-L vom vedea cu toţii
Că mâine-i judecător.

Şi de accea, azi, creştine,
El te ştie, însă, tace,
El aşteaptă de la tine
Să te vezi cum Lui îi place.

Să te vezi ca om în lume,
Plin de rele, păcătos,
Şi când eşti chemat pe nume,
Să cobori în grabă jos.

Orice titluri, orice ranguri
Şi oricât ai fi de sus,
Dă-te jos din orice ramuri,
Căci aşa te vrea Isus!

lar a doua lege care
Ti se cere s-o faci jos,
E să-ţi ceri plângând iertare,
Văzându-te păcătos.

Căci buretele ce şterge
Orice vină şi păcat,
E buretele căinţei,
Ce cu lacrimi e udat,

Pentru-acei ce vor iertare,
Altfel nu te recunoaşte.
Căci izvorul mântuirii,
Din căinţă izvorăşte!

Zi şi tu, iubite frate,
Ca şi vameşu-n suspine:
Iartă-mi multele păcate,
Doamne, ai milă de mine!

Zi şi tu, ca şi tâlharul,
Doamne, mila Ta să-mi dai!
Doamne, Tu revarsă-Ti Harul,
Ca să fiu cu Tine-n Rai!

Zi ca Petru şi ca Iona
Când era-necat în mare,
Şi-aj să vezi că-ntinde mâna
Şi ţie să-ţi dea salvare.

Iată pilda cea din carte,
Iată vameşul de faţă,
El era vrednic de moarte,
Însă Domnu-a dat viaţă.

El n-a adus osândirea
Păcătoşilor din lume,
El veni să dea iertare
Orişicui de orice nume

El e călător prin lume,
După oaia rătăcită,
El o strigă după nume
Şi o leagă de-i rănită.

El e medic de credinţă
Şi de corp e tot la fel,
Cei bolnavi au trebuinţă,
Nu cei sănătoşi de El.

El cheamă pe orice nume
Păcătos şi rătăcit.
La neprihăniţii lumii
Şi la drepţi El n-a venit!

Tu te cugetă de-o parte,
Meditând la a ta purtare.
Să nu zici că ai păcate
Şi nu poţi primi iertare,

Ci tu fă ca acest nume,
Strigă către Dumnezeu:
Cel mai păcătos din lume,
Doamne, dintre toti, sunt eu!

Doamne-ndură-Te de mine,
Fă să-Ti simt a Ta iubire,
Iartă-mă de tot, Divine,
Dă-mi şi mie mântuire,

Îţi dau inima Isuse,
Fă să moară eul meu,
Intră şi la mine-n casă
Ca şi-n casa lui Zacheu!