Citeşte-ne, Tu, zelul
Ce-n cântec stă ascuns,
Şi gândul ce ia zborul
Spre Patria de Sus

De tine, nouă lume,
O sferă ne desparte
Ah, trece prea-ncet vremea
Şi Tu eşti prea departe!

Luat-au secoli zborul,
Milenii au apus,
De când ne arde dorul
Ca să pornim în Sus,

O ţară fără soare
Şi totuşi, cu lumină
O lume-n sărbătoare
Şi-n veşnică odihnă!

O, Tară strălucită,
O, loc de mângâiere,
În tine nu-i nici noapte,
Nici chin şi nici durere.

De douăzeci de veacuri
Te cerem cu suspine,
Ah, când sosi-va ceasul
Ca să intrăm în Tine?

Deschide-ne hotarul
Părinte-n Canaan,
Că prea ne arde dorul
S-ajungem la Iordan,

Sus pe ţărmurile Tale,
La Iordanul Tău Ceresc,
Îţi aducem osanale,
Tronule Dumnezeiesc!

Printre miile de coruri
Care-Ţi vor cânta cu har,
Fă să fim şi noi acolo
La un colţ lângă Altar,

Căci de-atâtea mii de veacuri
Aşteptăm să Te vedem,
Şi câţi azi, din câte locuri
Către Tine suspinăm!

Doamne, urcă-ne degrabă
Sus pe ţărmuri, la Iordan,
Să vedem ale Tale plaiuri
Din Cerescul Canaan!

Pe-ale Tale Plaiuri Sfinte,
Unde noapte nu-i nicicând,
Tot poporul vrea să-Ti cânte,
Dumnezeule Preasfânt!