Mă-ntreb ades de ce în lume
E-atâta ură şi durere
Atâta lipsă de credinţă
Şi-atâta lipsă de putere...
Mă-ntreb de ce uităm grăbiţi
În zori de zi să mulţumim
C-am mai primit o zi în dar
Şi avem harul să trăim...
Mă-ntreb ades de ce surâsul
E-atât de rar în viaţa noastră
De ce ni-s ochii-nlăcrimaţi
Şi nu privim spre zare-albastră...
Dar cel mai mult...mai mult mă doare
Când văd iubirea alungată
Iar omu-i plin de nepăsare
Şi nu iubeşte...şi nu iartă...
O, Doamne...pune-n pieptul nostru
Iubirea Ta ca giuvaier
Căci fără ea suntem pustii
Şi toate visele ne pier...

Vulcan-16-06-2016
Mary