Îndreaptă-mi ochii către Tine,
Mă mângâie când plâng sub soare,
Rupe jugul blestemat acelora,
Ce-au adormit în vale.
Săraci și goi, descoperiți,
Acei sărmani de Tine-n crez și fapte,
Căzute oi în valea lumii,
Agonizează-a moarte!
'Nșelați de rău, batjocoriți
Și despărțiți de Tine,
O, lasă cele nouăș'nouă oi cuminți,
Coboară-n grabă și salvează-i
Pe-acei ce zac-n rușine!
Cum am putea să stăm la masă,
Să ne-nfruptăm din Duhu-Ți-bunătate,
Când milioane, mii de milioane-oi,
Îți sunt-blestemul-ntunecat,
La moarte condamnate? !
Nu ești sărac fără de ele,
Și trist, și abătut pe Cale? !
Coboară-Doamne, du-Te și salvează-i,
Pe-acei ce-s morți în vale!
N-aș vrea să stau în cerul Tău,
Doar Tu, câțiva și mine,
Când valea lumii a înghițit,
Creația-Ți, Divine!
Nu pot mânca, nu pot dormi,
N-am liniște în mine,
Pân' n-oi vedea salvarea Ta,
La toți ai Tăi și-ai mei, Stăpâne!
Acesta-i leacul ce-mi doresc!
Să-mi fie viața vie!
Să fim cu toții de aici,
'N-a Ta Împărăție!

24 iunie-2016
SandaTulics