Ca un copil mă bucur Doamne,
Când izbutesc în calea mea
De drag îȚi scriu azi o scrisoare
În care vreau să-Ți spun așa:

Când obosesc să fac un bine
Și zic că am făcut ceva
Mă ține sub talpă la Tine
Căci n-am făcut nimica, da...

Când cred c-am izbutit o luptă
Și că ispita am învins
Mai dă-mi o bătălie cruntă
Să fiu eu, pe deplin convins

Când cred că stau drept în picioare
Și cred că sunt de neînvins
Izbește-mă n-apoi în mare,
Să fiu smerit, să fiu convins

Când am putere 'n-a-mea mână
Și cred sunt ca altul nimenea
Smereşte-mă și amintește-mi
Puterea mea, nu e a mea, ci e aTa

Când cred că am o bogăție
Și că sunt om cu mare fast
Să-mi spui mereu, "ești sărăcie,
Căci fără Mine n-ai nici glas..."

În încheiere Tată Sfinte
Să faci Te rog să-mi amintesc
Căci am o limbă care minte
Când spune Doamne, Te iubesc..!

Căci n-am ajuns în starea Doamne
Să pot să spun cu glas ceresc
Să spun deplin cu toată gura,
Eu Te iubesc, eu Te iubesc...!