M-ai chemat la Tine...






M-ai chemat la Tine cu glasul Tău dulce,
Acel vuiet de ape ce pace aduce,
Eram părăsit, zăceam în vale,
Departe de viaţă, de sfânta Ta cale,
Străin de lumină, legat de 'ntuneric,
Eu (suflet şi tină) de Tine nevrednic
ISUS...

Rătăceam în pustie cu sufletul stins,
Departe de casă de ţărmul promis,
Cu sufletul gol şi ţelul pierdut,
Fără speranţa, fără scut...
Plângeam în ruine, doreama apă vie,
Un strop de-ndurare, un bob de iubire
ISUS...

Şi-atunci te-am zărit, Luceafăr măreţ,
Purtai după Tine comori făr' de preţ,
Univers de iubire, iertare deplină,
Inul subţire, izvor de lumină,
Pacea adâncă şi apa ce-a vie.
La mine ai venit, ma-i scos din robie
ISUS...

De-atunci merg cu Tine spre locașul iubit,
Spre casa mea nouă (un ţărm liniştit),
Departe de chinuri, departe de noapte
Spre ţara luminii departe...departe
Isus.




Amin!