Să mă opresc o clipă din umblare...
Sunt fericit așa cum sunt acum?
Când meditez adânc, simt cum mă doare...
Și-mi pierd speranță, vis, nădejde-n-fum...

Clipele fug...nu stau de mine...
să mă îndemne spre Hristos.
Zilele trec, nu știu de mine...
Dacă sunt bine, sănătos...

Vântul mă bate-n cute de pe frunte
Și îmi șoptește-n vuiet: "ești bătrân..."
Stau istovit, ajuns cu greu la punte,
Visez cu dor la-l meu iubit Stăpân.

Soarele arde făr' să știe...
că-mi uscă sufletul de jar
Ploaia mă udă ca pe-o glie
și mă frământă iar, și iar...

Verdele ierbii mă îmbie
Să cânt cum o făceam cândva
Cu frații mei, de bucurie
Să strig, să plâng, să râd...așa...

Așa de iute trece viața...
Și obosesc când mă gândesc.
Sunt o țărână frământă...
Sunt rece și... Te mai iubesc...?


David.