Se-nalță munți în creste
Sub raze efemere,
Petale de poveste
Șoptesc în adiere;
Se-aude vers de jale
În loc de osanale,

Eu tac, tu taci, el cere.

Se odihnesc bondarii
La umbră de ferigă;
Timizi, țâșnesc lăstarii
Verigă cu verigă;
Când noaptea-i liniștită,
Nu vezi nici o ispită,

Eu dorm, tu dormi, el strigă.

Sub clopot de lumină
Cresc nuferi în băltoace,
Când dragostea-i puțină
Ies florile opace;
Și tot nu-i gol paharul,
Deși se pierde harul;

Eu am, tu ai, el zace.

Sosește dimineața
Cu Marea Înviere-
Ne rătăcim, iar viața
E taină, nu părere;
Și ceea ce-am primit
Păstrăm nedăruit;

Eu dorm, tu taci, el piere.

Eu știu înțelepciunea
De-a crede-n Dumnezeu,
Tu ai gustat minunea
De-a Îl simți mereu,
Iar el, vecinul care
Se-ndreaptă suspinând
Spre vesele mioare
Și spre Păstorul blând,
Vrea dorul să-și aline...

Cântați, cântați mai bine,
Vestiți în lumea mare-
În Cer e sărbătoare:
Eu vin, tu vii, el vine.