De ce acum privirea ta
E ţintuită în pământ?
Nu mai auzi tu Vocea sfântă
Ce îţi vorbeşte prin Cuvânt?

De ce ţi-e mersu-ngreunat
Şi-adesea cazi pe drumul vieţii?
Nu ştii că Domnul ţi-e alături
Şi-aduce zorii dimineţii?

De ce creştine, plângi ades
Şi simţi durerea cum te frânge
Oare-ai uitat că ai un Medic
Ce te mângâie când te-atinge?

Priveşte către cer... e timpul
Din somnul greu să te trezeşti...
Prin rugăciuni să ceri putere
Să poţi să ierţi şi să iubeşti...

Şi-atunci ce har... ce bucurie
Vor izvorî din pieptul tău
Căci vei vedea Lumina lumii
Pe Cel ce-I Domn şi Dumnezeu!!!

Vulcan-02-07-2016
Mary