Mai pune-n mine Doamne, un dor de cer,
un dor fierbinte de sfinţire.
Să-mi plec smerit genunchii şi să-Ţi cer,
să-mi torni în vasul meu de lut, neprihănire.

Mai pune-n mine Doamne dulci şi sfinte vorbe,
ale Duhului cântări, de dor, să-nalţ.
Şi să’mpletesc cu fapta-mi vorba,
de Tine, Tată bun, nicicând să nu mă las.

Mai iartă-mi Doamne, nepăsarea,
şi gândul care m-a robit ades.
Mai adă cu prezenţa-Ţi sfântă alinarea,
şi curăţarea-n faptă şi în vers.

Mai lasă ploaie sfântă să mă spele,
şi să îndepărteze toată zgura.
Căci doar spălat şi curăţit prin Tine,
Mă vei învrednici să port spre cer, cununa.

Aprilie 2016