Se vede parca o gradina
Si Doi care-au venit s-o vada;
Priviti Vierul si Stapanul
Privind smochinul fara roada.

`Il vad cu frunze, vad ca-i verde,
Il vad c-ar fi destul de mare, `
Dar, vai, cautand sa vada roada,
Coroana lui roada nu are...

`Cum sa te tin Eu in gradina
Ca sa-Mi umbresti mereu doar locul?
Am sa te tai, strigă Stapanul,
Mai bine sa te arda focul! `

Si cand Stapanul se roteste
Sa-l taie, cum Isi are-n plan,
Se-aude-un glas ce mijloceste
Sa-l mai ingaduie un an...

Priviti cu ce ruga fierbinte
Incepe Fiul sa-L opreasca
`Mai lasa-l inc-un an, Parinte,
Doar de l-oi face sa rodeasca! `

`Cum poti sa porti in Tine gandul
Ca inc-un an sa-l mai sustin?
Cand, iata, sunt trei ani de-a randul
De cand tot sterp si gol il stiu...

Si pot sa treaca multe veacuri,
Ca tot nu va scapa de foc...
De ce sa nu-l taiem mai bine
Si sa plantam altul in loc? `

`Mai lasa-l anul asta, Tata!
Doar de-oi putea sa-l scap de vina.
Ca am sa-ncerc sa-l curat, Tata,
Si-i pun gunoi la radacina!

Mai lasa-l inc-un an, Parinte,
Ca Mana Mea sa-l ingrijeasca,
Ca am sa fac tot ce-i posibil
Doar de l-oi face sa rodeasca... `

Stapanul Ii primise planul
Minunatului Mijlocitor
Si iar s-a pus sa urmareasca
Smochinul cel neroditor.

***

Fratilor, priviti acum gradina!
Si-apoi priviti si pe cei Doi...
Nu suntem oare noi de vina?
Nu-i oare vorba despre noi?

Nu esti tu plantat in lume
In via Tatalui cel Sfant?
Nu esti tu smochinul care
Stai fara roada pe pamant?

Nu esti tu smochinul care
De-atatia ani nu mai rodesti?
Nu-i oare anul de-ndurare
Acesta-n care tu traiesti?

Spune tu: e prima oara?
Si astazi esti avertizat
Schimba-ti viata ta indata,
Ca daca nu vei fi taiat!

Gandeste-te cati ani Stapanul
Tot fara roada te-a gasit...
O, fi-vei tu ca si smochinul?
Sau poate mult te-ai invechit...

Si-n anii toti pierduti, crestine,
In cate zile de necaz,
De cate ori n-ai zis in tine:
Viata mea-i taiata azi!

Prin cate curse, accidente,
Prin cate valuri n-ai trecut?
Gandeste-te in cate momente
N-ai zis de astazi sunt pierdut...

De cate ori vedeai pieirea
La lucru, acasa sau pe cale...
De cate ori n-a fost securea
La radacina vietii tale?

In cate clipe din viata
Parc-ai fost ferit de-o Mana!
Sa nu-ti cada ceva-n fata
Sau sa te loveasca-n urma...

Si-ai auzit soptindu-ti Graiul:
`Ti-a fost scaparea pusa-n plan! `
Caci iti soptea chiar si instinctul
`Mai lasa-l, Tata, inc-un an! `

Din miile de-avertismente
Ce se indreapta catre tine
O, spune, ai luat aminte?
O, spune, te-ai intors, crestine?

Priveste-n urma vietii tale,
A anilor ce-ai ingropat,
Priveste-ti ramurile goale
Si totusi El nu te-a taiat...

Gandeste-te, un an de proba,
Deci sa incepi cu fapte noi!
Intoarce-te, o frate draga,
Sa poti sa fi un nou altoi.

Sa nu ramai ca si smochinul
Ce focul pentru el e-n plan
Ca ar putea veni Stapanul
Chiar intr-o zi din acest an!

Si nu e scris c-o sa mai fie
In ziua mare un alt loc.
Ori vei trai o vesnicie,
Ori vei fi smuls si ars in foc!

Abia atunci a ta fiinta
Va regreta ca n-a dat rod,
Cand vei fi scos pe totdeauna
Din slava-Mparatiei Lui!

***

Fratilor, priviti acum gradina!
Si-apoi priviti si pe cei Doi...
Nu suntem oare noi de vina?
Nu-i oare vorba despre noi?


AMIN