S-a așternut atâta praf...
Pe-mbrățișarea noastră,
Când Mi-ai promis c-ai să Mă chemi,
Să vin din zarea limpede, albastră,

Să-ți fiu Prieten-n părtășii,
Și reazem cald în suferință
Să-mparți cu Mine bucurii,
Să te ajut în suferință.

Să Mă slăvești cum o făceai,
În nopți și la trezire,
Când Îmi șopteai cuvinte dulci, de
Rege scump și Mire.

-E-atâta uscăciune-n zori,
Iar ochii-Mi cată înspre tine,
Aștept iubitu-ți glas în cânt,
Să te lipești în rugi de Mine.

-Să-ți prind cristalul-boabe-n mâini,
Să le transform în rouă,
Să le trimit înseninări,
Când norii negrii plouă!

Mi-e dor să Mă cuprinzi în zări,
Cu sufletul ca altă dată,
Să fim perechea dincolo de nori
În țara mult visată.

-Eu n-am plecat! Te-aștept să vii,
În vară-n pas de rouă,
Cu ruga liniștită-n mulțumiri,
Pe mâinile-amândouă.

S-ajungă rouă în cer, sus,
'Nsoțită-n cântul dulce,
Cântarea ce-ai primit-o n deal,
Când te-am născut în chin și suferinți pe cruce.

4 iulie 2016-Sanda Tulics