Mii de doruri spânzurate
În gutuiul vieții mele
Toate mi s-au ars, chiar toate
Unul n-a rămas din ele...

De când Te-am aflat pe Tine
Dorurile ce le-aveam,
S-au pierdut pe căi străine
Nu mai sunt cum le știam...

Nu mai ard acuma după
zgura lumii învechite
Și mă lupt acum o luptă
Să câștig lupte pierdute...

Câte doruri fără scopuri
Mă trăgeau înspre morminte
Mă purtau în negre locuri
Și-am rămas fără cuvinte...

Toate mă duceau la moarte...
Mă purtau către-un abis,
Fără stele, fără viață,
Fără flori și Paradis...!

Numai dorul după Tine
Ce mă strânge necurmat,
Numai dorul Tău Isuse
Mă păstrează mai curat...

Numai dorul Revenirii
Mă îmbie să trăiesc...
Căci Isuse, drag Isuse,
Pentru asta viețuiesc.!