Omule, va veni o vreme când toate-n urmă vei lăsa…






Omule, va veni o vreme și-o vreme va veni, când toate-n urmă vei lăsa și vei pleca,
Când tot și toate vei lăsa și totul tu vei părăsi, când vremea-ți va veni tu vei pleca,
Spre alte lumi cu mult mai bune sau mult mai rele, dar de aici odată vei pleca.
Omule, ești trecător și călător, și de vrei sau de nu vrei, să nu uiți că vei pleca,
Spre-o veșnicie unde-i Dumnezeu sau spre un loc de unde-i lipsă El, plin de durere,
De-aceea omule, împacă-te de azi cu Bunul Dumnezeu, când încă, încă este vreme,
Dar nu uita nicicând că vremea nu-i a ta și ea se scurge-ncet și-i plină de durere.
Ești tot ne-mpăcat și azi cu Mine, nefericit, singur te minți și-ți spui că ai aflat iubire,
Te minți și astăzi singur și-ți spui că ești iubit și că iubești, iubire nu-i fără de Mine,
E-un surogat și o minciună, nimica nu-i fără de Mine, Eu, sunt Dragoste, Iubire.



Iubirea voastră-i trecătoare, e ca roua dimineții, doar o vezi și-apoi dispare,
Vino la Mine de vrei ca să iubești, să fi iubit cum nu ai fost nicicând și niciodată.
Astăzi, am o întrebare pentru tine omule, pentru toți, pentru-ntreaga omenire:
Dacă într-o zi cu toții vom pleca de-aici spre moarte sau viață, spre o judecată,
Ce fel de oameni ar trebui să fim, când știm că vom pleca spre Iad sau Nemurire?
Temători și iubitori de Dumnezeu sau urâtori de cele sfinte, neascultători de Tată?
Dacă toate-aici au să se strice într-o zi, vă-ntreb pe toți, mă-ntreb pe mine astăzi,
Ce fel de oameni ar trebui să fim atunci cu toții, plini de batjocuri și de ceartă?
Plini de pofte și de ură, plini de pizme și de vrajbe, mândrii și fățarnici astăzi?
Sau, să așteptăm și să grăbim venirea Lui printr-o purtare evlavioasă, sfântă?



Să nu uiți că-n lumea asta sunt doi stăpâni, „cel rău” și Eu, Eu curând voi reveni,
Cine nu-i cu Mine e-mpotriva Mea și cine nu strânge cu Mine, risipește-ndată.
Cui ai slujit o viață-ntregă pe pământ, acela-n clipa morții tale, după tine va veni,
Tatăl, își va trimite a Lui îngeri, „cel rău”, te va părăsi acolo la mormânt îndată,
De i-ai slujit Lui Dumnezeu, în clipa plecării spre Iad sau Rai, dintre a fi și a nu fi,
El, îngerii o să-și trimită atunci la tine și-n Sânul lui Avraam au să te ducă-ndată,
A promis la toți ai Săi că niciodată singuri n-o să-i lase, ce minunat, El va veni.
Omule, încrede-te în Dumnezeu, frică și-ndoială să nu ai nici azi și niciodată,
De nu ești împăcat cu Dumnezeu și mori, „cel rău” o să te lase-ntr-un mormânt,
A râs și și-a bătut de tine joc o viață-ntreagă, niciodată bine nu ți-a vrut, niciodată.
Omule, de-aceea și azi te caut să-ți spun că te iubesc, cu tine fac și-un legământ,
De Te-mpaci de azi cu Mine, veșnic tu trăiești și din moarte n-ai să guști, niciodată.




4-Iulie-2016.