Din nou mă chemi venind din absolut
Şi îmi vorbeşti cu dragoste de Tată...
Îmi spui despre iubire şi salvare
Cum n-a făcut-o nimeni, niciodată...

Şi parcă simt pe fruntea obosită
Cum trece Duhul Tău mângâietor
Lăsând în urmă pace şi-alinare
Şi-n inimă ascuns un tainic dor...

Mă chemi din nou în sfântă părtăşie
Să vin la pieptul Tău de Dumnezeu...
Poate-am căzut sau poate-am rătăcit
Iar Tu mă vrei pe veci copilul Tău!

Priveşti la haina mea acum pătată
În fuga printr-o lume de păcat
Şi mă atingi...şi îmi albeşti veşmânul
Făcându-l prin iubirea Ta, curat!

Ce mare har...ce sfântă bucurie
Să pot să stau la cruce să Te-ascult
Acum, când zorii minunaţi se-arată
Iar Tu mă chemi venind din absolut!

Vulcan-09-07-2016
Mary