Maleahi...

Dacă sunt Tată, unde-i cinstea
ce se cuvine unui Tată...?
De sunt Stăpân, unde e teama
De ce slăvirea nu Mi-e dată ?

Eu V-am iubit, dar voi răspundeți:
'Cu ce iubitu-ne-ai Tu, oare?'
Și peste toate câte-aveți
Îmi puneți semn de întrebare...

De ce atât nesocotiți,
Numele Meu Cel Sfânt sub soare,
Și-apoi vă faceți că nu știți:
"Cu ce-am greșit Stăpâne, oare"?

Când îmi aduceți jertfe oarbe,
Oare Mă faceți fericit?
Sau când jertifiți oițe șchioape,
Mă credeți oare mulțumit?

Rugați-vă să mai am milă
Rugați-vă și pentru Har
Căci mâna Mea nu e ostilă
Și vă primește iar și iar...

Nu-Mi mai aduceți pe altare
Atâta jertfă de gunoi
Căci nu mai am nicio plăcere
Nici de tămâie, nici de voi...

Căci blestemat e-acela care
Are viței în turma lui...
Și totuși arde pe altare
Jertfă bolnavă Domnului...!

Când duceți daruri omului,
Alege-ți ce-i mai prețios...
Dar cum aduceți Domnului?!
Daruri betege de prisos?

Luați aminte ce Vă spun
Căci dacă nu veți asculta
Pe voi blestemul Am să pun
De nu jertfiţi cu inima.

De ce vă pângăriţi mereu,
De ce călcaţi pe Legea Mea
N-aveți Un Singur Dumnezeu?
Care v-a dat la toți suflarea !

De-atâtea ori Mă obosiți
Și întrebați nepăsători
Cu ce suntem oare greșiți?
Cu ce suntem oare datori?

Dar Eu Vă spun, Mă obosiți.
Sunteți așa necredincioși,
Cuvintele ce le rostiţi
Vă fac nătângi și mincinoși...

Iată, trimit pe solul Meu
Să netezească calea Mea
Veți ști că Eu sunt Dumnezeu
Când veți vedea putere Sa...

El este foc mistuitor
Înălbitor ca și leșia
Va fi atunci ca un cuptor
Va arde toată murdăria...

Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu
Eu nu Mă schimb cum voi o faceți
Eu sunt Același tot mereu
Și nimicesc când nu Mă credeţi...

De-Mi veți sluji, veți fi ai Mei
Comoara Mea deosebită
Vă voi privi ca fii ai Mei
Mânia Mea va fi oprită...

Cei ce vă temeți de-al Meu Nume
Veți străluci sub mâna Mea...
Voi veți sări cum sar viţeii
Și veți călca pe lumea rea...

Sub talpa voastră va fi pleava,
Cenușa arsă din cuptor...
Când pregătește Domnul Ziua,
Al vostru Tată Salvator!



David Avasilcai.