Români!

Îmi plâng pe coaste mioare,
Se vaită în albul murdar,
'N cenușa urii străine,
Călcate-n batjocori - hotar!
Mi-e milă de jalea de-ACASĂ,
Mi-e dor și plânsu-i de-oțel,
Când văd
cum tot ce e bun nu mai este, dispare
Și oamenii buni. . . pier.
Mi-e jale fierbinte în suflet,
Mă-ndoliu' cu lacrimi de mamă. . .
Români, ieșiți în pridvoare,
Sau din țările-n care suntem risipiti!
Bătrâna mamă geme-n tristețe, ne cheamă. . .
Ea plânge; se vrea oblojită de fiii-i cuminți.
Români, să ne-ntoarcem
cu rugi ca străbunii părinți,
Ce-au trăit la sânu-i ca sfinți!



10 iulie 2016-Sanda Tulics