Am înrămat tot cerul azuriu,
În lacrima care mi-a curs pe față,
De stă la noapte înrămat, nu știu,
Dar știu că-l voi găsi iar, dimineață.
Seninul lui îl voi purta cu mine,
În starea mea, chiar dacă par nebună,
Boltesc un curcubeu printre suspine,
Pe valuri spumegânde în furtună.
Să port mereu pe față-ntregul cer,
El ține în brațe apele de sus,
E în oglinda lacrimii, mister,
Căci strălucești Soarele meu, Isus.
Mi-ai dat Isuse drag, din palma Ta,
Izvorul Bucuriei, nesecat
Și n-am nimic, nimic să poată sta
Alături de Comoara ce mi-ai dat.
Îți mulțumesc în lacrime-șirag,
Care îmi umplu pieptul, aurite,
Ești desfătarea mea Isuse drag,
Ești steagul biruinței în ispite.
Amin!