PÂNĂ LA ULTIMA SUFLARE

Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Și-atunci când e înseninare
Și când se-așterne înnoptare
Peste vizibilul decor.

Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat’
Nu părăsim preasfânta Școală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.

Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălțăm
Acele gânduri luminate
De revelații revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.

Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.

Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: ”S-a sfîrșit
Acest noian de frământare.”)
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.

Acesta-i crezu-n pribegie
Așa ne-nvașă Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.

George Cornici/12 Iulie, 2016