Foc de paie



Fos de paie
Vâlvătaie
Împrejur dogoare mare
Ai crede că într-o clipă
Toate or să se aprindă
Însă un vânt s-a pornit
Vâlvătaia s-a oprit
Câteva scântei mai sunt
Se vor stinge în curând
Aşa e şi-n pocăinţă
Când vin unii la credinţă
Crezi că e cu neputinţă
Să se-ntoarcă iar în lume
Plini sunt doar de fapte bune
Au credinţa-nflăcărată
Nu spun nu, ei niciodată
Gata sunt să dăruiască
Chiar pe ei să se jertfească
Dar,... când bate vreo furtună
Dacă fulgeră şi tună
De bate şi-o ploaie rece
Credinţa omului trece
Uită cu desăvârşire
De a Domnului iubire
Nu îşi mai aduce-aminte
De dragostea Lui fierbinte
Ce-o avea pentru Isus
Tot ce-a fost acum s-a dus
Acum totul e uitat
S-antors iarăş la păcat
A plecat din nou în lume
Iară al său frumos nume
Nu mai are nici un preţ
Este un sărac drumeţ
Călător pierdut e-acum
Care s-a întors din drum
Viaţa cu Isus frumoasă
Credinţa lui tumultoasă
A fost doar o vâlvătaie
Foc de paie