Sunt un om neputincios


Eu cânt, Doamne, despre Tine
Şi cu gura, Te vestesc
Ca să ştie orişicine
Cât de mult Te preţuiesc.

Doar pe mine-s supărat,
Căci mă clatin, rău păşesc.
Mă strădui şi-s apăsat,
Temător sunt că greşesc.

Ispita mă încolţeşte,
Se ține de capul meu.
Câteodată, reuşeşte
Şi m-abat din drumul Tău.

Şi-apoi cu lacrimi amare
Mă zbucium şi mă smeresc,
De la Tine-mi cer iertare,
Simt, că mai mult Te iubesc.

Toate sunt amestecate,
Dar ştiu bine, c-am greşit,
Inima o simt cum bate
Şi mă simt trist, umilit.

Căci din nou Te-am supărat
Pentru lucruri pieritoare.
Ce mi-ai spus, n-am ascultat,
Dar vreau să fac o schimbare.

Şi mă rog fierbinte, Ţie,
Iartă neputința mea,
Căci a Ta Împărăţie
Vreau s-o văd, s-ajung în ea.

Vreau cu sfinţii să-Ţi slujesc,
Cu îngerii minunaţi.
Eu pe Tine Te iubesc,
Vreau să fiu cu cei salvaţi!

Amin

Câmpia Turzii, 10 iulie 2016