De ce atâtea soarte rupte ?
Şi-atâtea suflete ce plâng ...
De ce orgolii , certuri , lupte ?
Şi-atâtea inimi ce se frâng ...
De ce-ai ales calea pierzării
Şi-n amăgiri te-ai înnecat ...
De ce ai stins focul iubirii ?
Şi sufletul ţi-ai temniţat ...
De ce-ai ales să curmi tu dorul ?
Fiorul Harului divin ...
De ce nesocoteşti Izvorul ?
Şi cupa vieţii ţi-e pelin ...
Ori ai uitat cari ţi-e menirea ?
Şi inima ţi-ai străinat ...
De ce ai răstignit Iubirea ?
Şi lacrimile-ai lepădat ...
În pieptul tău inima-ţi plânge ...
Şi sufletul ţi-e greu robit ...
E-o flacără ce se tot stinge ...
E dorul care l-ai iubit ...
Renaşte-va ca altă dată
O nouă flacără de dor ...?
Dorinţa-ceasta-ntemniţată
Va zămisli un nou fior ?
Dezleagă-ţi sufletul , străine !
Şi cercetează-ţi inima !
Descătuşează-te de tine !
Iubirea fie soarta ta !