Ce pot eu, azi, adăuga la jertfa Ta Isuse,
La scumpă mântuirea mea și harurile-aduse?
Desăvârșit e rodul Tău în Valea Umbrei Morții
Cu al iubirii larg ecou pe Calea Sfântă-a Vieții!

Doar omul cel nesăbuit, străin de har și slavă,
Cu sufletul înțelenit și inima bolnavă,
În agonie, fără țel, își spune chinul firii,
Că nu-i de-ajuns Preasfântul Miel, ca Preț al Mântuirii!

Ce-amarnic a-nșelat Satan a omului gândire
Și cum a dus în alt liman a vieții prețuire.
De mii de ani, în forme noi, aceleași duhuri rele
Revarsă-a răului șuvoi în suflete rebele.

Și-acești creștini nemulțumiți, de tot ce-i bun sau rău,
Rămân străini, nemântuiți, și fără Dumnezeu!
Dar, eu mă rog la Tine, iar, Isus, al meu Păstor,
Rămâi, rămâi în viața mea, și Domn, și Ajutor!

Cum aș putea să nu-Ți slujesc, al vieții mele Scut,
Când Tu ești Domnul Domnilor, iar eu un pumn de lut?
Și cum s-adaug eu ceva la veșnica salvare
Când Tu ești mântuirea mea, în veci, nepieritoare?

Cine sunt eu, în fața Ta, pe-acest pământ străin,
S-adaug lucruri omenești la Darul Tău divin?
Te rog, ajută-mă să duc Mesajul Voii Tale
În adevăr, și în lumină, pe-a vieții nouă cale!

Și îndrumat de Duhul Sfânt, în drum spre Paradis,
Să împlinesc al Tău Cuvânt, așa cum este scris!
În mâna Ta încredințez cerescul meu destin
Cu tot ce am, și tot ce sunt, în veci de veci. Amin!


Florești, Cluj