La odihnă

Acum când intru la odihnă
Când nu mai văd,nici nu aud,
Îti mulţumesc că nu simt vină
Nici greutate de lut ud.

Acum când raza de lumină
A vieţii Tale e oprită,
Îţi mulţumesc de viaţa plină
Cu-a Ta iubire oferită.

Te laud dincolo de moarte
De nefiinţă şi pământ,
Pentru puterea care poate
Să-nvingă recele mormânt.

Viaţa s-a dus ca o scânteie
Stinsă de vânt şi multă ploaie,
Dar ştiu şi cred c-a Ta putere
O va aprinde în văpaie.

Am căutat şi am crezut
Cuvântul Tău şi-a Ta chemare,
Iar gândul meu de lume rupt
Numai la Tine a vrut să zboare.

M-ai cunoscut,m-ai mângîiat
Cu Tine mi-am dorit să fiu,
Atât de mult Te-am aşteptat
Când eram încă pământ viu.

Dar Duhul Tău m-a alinat
Şi mi-a şoptit aşa frumos:
"Sufletul tău este păstrat
Şi va-nvia ca şi Hristos"!.

De aceea toţi cei care staţi
Şi în durere multă plângeţi,
În Hristos să vă bucuraţi
În viaţă şi-n moarte să-l strângeţi.

Să-I dăruiţi ce e mai bun
Prin gândul şi inima voastră,
El poate din foc şi din scrum
Să vă ridice-o nouă viaţă.

Acum când intru la odihnă
Când nu mai văd ,nici nu aud,
Sufletu-mi pun în Ta mână
Şi trupul în pământul ud.

Când în mormânt va sta să cadă
Cu tunet tare glasul Tău,
Şi trup şi suflet merg în slavă
Să Te iubesc pe pământ nou.