17.07.216

(poezie inspirată din „Lecția creionului”)



Am ales dintr-un penar

Un creion mai oarecare

Și-am plecat meditativ

Cu creionul la plimbare.



Care lecție îmi oferă

Un creion dintr-un penar,

Ca să-mi fie o povață

Și-un izvor curat de har?



Un creion așa-ți va spune:

A mea formă alungit

Nu-i așa de importantă

Cât e mina de grafit.



Căci lăuntrul e substanța

Și-i valoarea adevărată;

Ce-i afară, este lemnul

Ce se trece de îndată.



Și-apoi lecția care vine

S-o-nțeleagă fiecare,

Precum face și creionul

Să lași urme pe cărare.



Și din când în când în viață

Să te-oprești să ștergi ce-i rău;

Ai creion și ai radieră?

Folosește-o în drumul tău!



S-ar putea la vreo lucrare

Vârful să ți se tocească

Îns-atunci ascuțitoarea

Vine ca să-ți folosească.



Înțelege dar principiul

Că-ncercarea ce te-apasă

Totdeauna vrea să ai

Viața mult mai grațioasă.



Și-acum cel mai important:

Creionul e util doar până

E ținut în dependență

Și condus de către-o mână.



Și când mâna e stăpână

Scrie numai ce dorește;

Binecuvântată-n veci să fie

Mâna care stăpânește!



Așadar oferă-ți viața

Mâinii slavei și cu har.

Domnul m-a-nvățat acestea

Prin creionul din penar.