Un fir nevăzut mă leagă de cer,
E firul iubirii divine,
De el mă agăț când speranțele pier
Și sângele fierbe în vine!
Adesea mă frâng ca o trestie în vânt,
Mă leagăn ca frunza pe ape,
Dar chem ajutor pe Duhul cel Sfânt
Și-L rog din necaz să mă scape.
El e promisiunea ce Tatăl mi-a dat,
Că singur nicicând nu mă lasă,
Chiar dacă îmi pare că sunt lepădat,
Eu știu că Isus mă veghează!
Mai sunt pentru-o vreme trecut prin cuptor,
Să ardă și zgura rămasă,
E clipa din urmă, e ultimul zbor,
Traiectul ce duce spre Casă!
Mi-e aripa frântă, lovită de-acei,
Ce spun că-s creștini din născare,
Eu vreau ca să iert, căci mi-e milă de ei,
Chiar dacă durerea e mare!
Mai fac câte-un pas, mă opresc și oftez,
Privesc la răscruce zenitul,
Citesc din Cuvânt, la El meditez,
Visând că ating infinitul.
Ridic mâini spre cer, cu suspine grăiesc:
"Părinte, ne iartă păcatul!"
Planeta se stinge sub jugul drăcesc,
Cum râde de om, necuratul!
Căci pus-a mai sus de credință și har,
Puterea și faima și banii,
Uitat-a de sângele curs la Calvar,
De locul numit Ghetsimanii !
Se duc la-nchinare, se-mbracă frumos,
Cu Bibliile mari, aurite,
Dar nu-L au în inimi pe Domnul Cristos
Și viețile lor nu-s sfințite.
Dar au râvnă multă în a judeca,
La toți le găsește o vină,
Când cineva-ncearcă-n blândețe-ai mustra,
Ei fug de-adevăr și lumină.
O, Doamne, Te-ndură și nu-i pedepsi,
Deschide-le ochii, Părinte,
Dă-le-un Duh nou ca să poată iubi,
Îmbracă-i în albe veșminte!
Căci jertfa e una și e pentru toți,
Golgota-a-mplinit profeția!
"Nu-ți vinde-al tău suflet pe treizeci de zloți,
Cum Iuda-a făcut cu Mesia!"
Un fir nevăzut ne leagă de cer,
E firul iubirii divine,
Maranata strigăm când speranțele pier,
Curând Domnul Isus revine!
Lucrează Tu, Doamne, dă omului har,
Lumină-ndurare, credință,
Și lăsând jos la cruce ce-i rău și murdar,
Să le dai sfânta Ta biruință!
19/07/16, Barcelona -Lucica Boltaşu