Tăciuni şi stele
Autor: Stănulescu M.  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de w.Miller in 19/07/2016
Tăciuni şi stele

De pe bolta înstelată în nopţi calde şi senine
Vrei luminile înalte în tine să se adune,
Ca argintul lor să-ţi umple ochii şi mîinile goale
Să fii ca îngeri curaţi,ca stele scânteietoare.
Îţi doreşti să zbori deodată,să treci marginile lumii
Să-i părăseşti vatra veche în care stau arşi tăciunii
Şi din fumul ei cel des care-n ochi îţi este tors
Gândul înălţat să-l prinzi de lumina lui Hristos.

Dar în zbaterea din tine să ai zborul mai înalt
Uiţi de lanţul ce te ţine de vatra lumii legat,
Argintul ce ţi-l doreşti e scânteie din tăciuni,
Luminile ei în ochi aduc fine înşelăciuni.
Îngerii pe care-i cauţi au feţele necurate
Fiind pe pământ căzute,multe stele întunecate,
Tu rămîi în fumul des ce mereu în ochi ţi-e tors
Cu gândul prea-ndepărtat de lumina lui Hristos.

Lupţi mai mult ca să învingi amăgirile din stele
Care te ţin prizonier cu minciuni multe şi grele,
Vrei ca-n ochi să nu mai ai scânteile din tăciuni
Care pier şi iar apar în fine înşelăciuni.
Te rogi să vină la tine îngeri cu faţa curată
Să-ţi dea scânteia ce-o are piatra slavei încercată
Şi-apoi să aprindă-n tine gând statornic şi frumos
Ce-are-n el doar veşnicia şi lumina lui Hristos.

Atunci vezi pasărea albă ce zboară prin fumul lumii,
Peste vatra care veche are-n ea negri tăciunii,
Aripile ei curate strălucesc ca şi argintul
Unduind,lăsând în urmă fumul des şi leneş vântul.
Îţi duce către alţi zori speranţe şi multe gânduri
Care-n tine au crescut şi au prins ai slavei muguri
Şi acolo ajungând vezi cum veşnic este tors
Firul dragostei eterne şi luminii lui Hristos.
Comentariile sunt oprite pentru această resursă.
Statistici
  • Vizualizări: 660
Opțiuni