Plete de aur soarele-și desface,
Foc, limbi de foc la apus;
Cu ele, mai trage o semnatură
Și mâine veni-va, cum Domnul a spus.
Fâșâie umbra grabită s-ajungă,
Aduce răcori din cămările-i știute,
Înegrite căpițe-și dau miresme de fân... pe întrecute!
Larmă de gâște zoresc să ajungă,
La locul sortit de odihnă,
Păsări se-ascund, se cuibăresc,
Și omul se-gândește la tihnă.
Valuri de aur, luna și-arată,
Fața-i la fel, palidă ca și-altă dată,
Norii-și dansează plutirea în jur s-o susțină,
Purtând în ei ... trista lunii-lumină.
Câte-un buhai se trezește cântând sau,
Prietenii nopții și-i cheamă,
Pruncii-s-nveliți de cuminții părinți
În rugăciuni... să adoarmă.

*****************
Mi-e cerul... ieșirea, și casa, și poarta,
Pe care eu intru-n iubiri.
Chem stele, toiage, care, luceferi,
Și mă duc... cu ei... cer-colindând...
Aduc aceleași miresme la Poarta cea Mare
Și lacrimi de sânge aduc...
De la acei ce-s plecați dincolo de zare
Și-n urmă ... sughițuri de lacrimi se-ncurc'...
Îmi pun-ncetișor mireasma-povară
Iar lacrimile-sânge mi se preling...
Privește-n tristețe Stăpânul cu milă,
Se uită la min' suspinând...
'Izbăvirea?' -mă- ntreabă...
O simt ca pe-o șoaptă, spusă-n surdină...'N curând!


20 iulie 2016
SandaTulics