Într-o zi, de dimineaţă
-Zi de mare sărbătoare-
Un creştin mergea grăbit
Spre casa de adunare...

Şi cum merge-aşa gândind
La cât de minunat va fi
În casa Domnului...deodată
Cu un vecin se întâlni...

"Să-ţi fie dimineaţa bună
-Îi spuse omul cuviincios-
Dar unde ai plecat vecine
De te-mbrăcaşi aşa frumos?"

"Şi ţie-o dimineaţă bună
Să-ţi dăruiască Cel de sus...
Mă duc la casa de-nchinare
Să mă-ntâlnesc cu-al meu Isus!

Dar sunt grăbit...n-am timp de vorbă...
Nu vreau să-ntârzii nicidecum!"
Şi a plecat cu zor creştinul
Lăsându-l pe vecin în drum!

Priveşte omu-n urma lui
Cu-n zâmbet trist...de i-ar fi spus
Poate-ar fi mers şi el acolo
Să-L întâlnească pe Isus!

Creştinul nostru plin de zel
Aproape-aleargă...deodată
Îi pare că aude-un Glas:
"Eu sunt Stăpân şi Domn şi Tată

Şi v-am iubit atât de mult...
O, ştii aceasta...ştii prea bine
De ce nu spui celor din jur
Şi o ţii numai pentru tine?

Eu te-am ales din mii şi mii
Tu să lucrezi în via mea...
Lucrează deci şi spune lumii
De jertfa şi iubirea Mea!"

Se-opreşte-nmărmurit creştinul...
O, a greşit...şi-i pare rău...
Se-ntoarce-acum cu paşi grăbiţi
Să caute pe vecinul său...

E tot acolo...trist, stingher
Parcă aşteaptă o minune
Când iată pe creştin că vine
Îl prinde-n braţe şi îi spune:

"E sărbătoare azi vecine...
Aş vrea să-ţi pun o întrebare:
N-ai vrea să te-ntâlneşti cu Domnul?
N-ai vrea să vii la adunare?"

Vulcan-22-07-2016
Mary