E ceas târziu. Și amăgirea ne-a ieșit în cale,
Purtăm blestemul, ființe reci și imorale.
Păcatul ne-a brăzdat a inimii cărare,
E ceas târziu. Și mântuirea nu apare.

E ceas târziu. Și plumbul-n inimi doare,
O ceață și o beznă ce nu dispare,
Suntem ființe ce nu au o Cale.
E ceas târziu, și vântul bate a disperare.

E ceas târziu. Blestemul ne-a legat în vale,
La idolii de lemn, făpturi mortale,
Ce ne împing mereu spre o zadarnică închinare.
E ceas târziu. Și noi avem aceleași minți murdare.

E ceas târziu. Dar vino, Doamne, și ne iartă,
Atinge-Te de aceste făpturi de piatră
Și adu a Mântuirii haină fără pată,
Revarsă-Ți harul Vieții peste noi, O, Tată!