Se-nalță azi stindarde de ruşine
Minciuni... poveri prea grele de purtat
S-acopere slăvita mântuire
Ce Isus pe o cruce a-nălțat.

Se-nalță mulți, pe culmea fără de rușine
Cei ce cu nerușinare pălmi Ți-au dat
Hulesc spunând: salvează-te pe Tine
De ești Tu, Dumnezeu cu adevărat!

Și dacă astfel lumea-și înalță chipul urâcios
Hristos... de ce-ar fi mai prejos?!
De ce tăceți și țineți capu-n jos?
De ce nu spuneți cine e Hristos?
Întârziind a Domnului venire...

Și cum de preoțimii, răspunsu-le-a Pilat
Ce-am scris, am scris... rămâne neschimbat!
Iar noi, creștinilor... pe vorbe dăm un fleac
Luăm 'napoi cuvântul pe care ni l-am dat.

Iar dacă pentru unii, domniile-s mai de prisos
Hristos, de ce-ar fi mai prejos?!
Oare pe arginți vândut-a, Iuda pe Domnul nost'
N-a fost în el dar ura, vrăjmașă lui Hristos?

Lăsați dar răutatea, că-i fără de folos
Iubind pe al tău frate, îl iubești pe Hristos...

Nu-i viață de creștin, trăită în tăcere
Nici bucurie, nenăscută din durere
Nu-i seceriș fără de semănat
Nici sărbătoare, fără de împărat.

Nu-i revenire făr' de Cerescul Mire
Nici nu-i răpire, fără de Duhul dat
De altfel crezi, tu n-ai parte de Mine
În fața Mea... vei sta ca judecat.