Opreşte-te azi... oricine-ai fi, oriunde eşti şi-n urmă
Întoarce-ţi capul să priveşti, să vezi ce căi bătătoreşti şi ce-ai lăsat în urmă
Întreabă-te dar dragul meu, cum mers-ai pe-a ta cale,
Te îndrepţi tu dar spre Dumnezeu? Sau spui ca alţii, că e greu
C-ai mai slăbit şi oftezi mereu, parcă... nu-i mai scăpare.

Întreabă-te dar dragul meu, cât încă-i zi de cercetare
Tu lui Hristos... ce-ai să-i răspunzi, în ziua judecăţii Sale?

Vei spune si tu că ai făcut multe minuni şi semne?
Că ai umblat, că te-ai trudit... cât te-ai rugat şi ai postit...
Cum ai cântat şi ai vorbit în limbi cereşti, eterne...

Dar dragostea... unde-i atunci? Rămas-a oare-n urma?
Tu, înainte-ai apucat, spui: pe-un dreptar m-am rezemat şi temelia-n stâncă!
Dar iată-i un cuptor de foc, ce-ncearcă faptele pe loc
De spui că tu urmezi pe Dumnezeu, pofteşte pe cântar... ia vezi cât eşti de greu.

Căci focul mistuie doar paie, doar zgura arde în văpaie
Ce e curat doar se căleşte, ba încă chiar se oţeleşte
De ai lucrat fără prihană, de foc să nu îţi fie teamă
Fii dar fecioară înţeleaptă, cu candela plină-L aşteaptă.

Căci veni-va El, Isus şi vei merge jos sau sus?
Jos, e numai foc şi chin, sus... e Mirele Divin
Vom fi cu El, în veci, amin! Uita-vom de lacrimi si chin
Toţi cei ce-am ateptat deplin, venirea Lui în toate.