...'Mi șoptește toamna,
un cântecel din frunzele de aur...
Pe care sincer, nu vreau să-l aud,
Mă-ntorc cu fața la verdele de vară
şi-n flori, parfum, iubirea îmi ascund...
Mă sfătuiesc-n priviri cu ramul
ce leagănă atâtea păsări...
Ce cântă și dansează-n fericire,
nevrând șoptirea toamnei,
ştirea ei să le-apese...
Mă rog în soare, nopți de vară,
cu ceru-n inimă, afară,
şi n-aș lăsa nimic din vara,
ce-o am în mine, dulce poamă rară!!
Dumnezeu să vă binecuvinteze!