Se’nvârt ameţitoare, nestăvilite clipe
Cu îngerii din ceruri’ ntrecându-se în zbor
Să aduca slava sfântă şi harul pe aripe
Să se preschimbe Domnul pe muntele Tabor.

Se-aude mai aproape profundă rezonanţa
Ṣi vocea lui Lui cea sfântă vestind peste vecii
Ṣi aducând pe lume la vii şi morţi speranţa
Că nu se vor mai pierde de-acum prin inerţii.

Ṣi slavă luminării, schimbării Lui la faţă
De-acum prin beznă iată încep să mă preschimb
El a deschis o Cale ce duce către Viaţă
El m-a scăpat de moarte, m-a izbăvit de timp.

La ceasul rugăciunii la El mă reîntorc
Iertat de prihănire, ca îngerul curat
Luminile din ceruri cămaşă nouă-mi torc
Ṣi sânt ca niciodată un om transfigurat.

Păcatul nu m-atinge şi vina mi-e uşoară
Ṣi zburd de bucurie prin raiul plin de sfinţi
Lumina Lui divină cu pace mă-nconjoară
Ṣi sângele mi-e altul, nu-i parcă din părinţi.

Ṣi vorba parcă-i alta, prietenii se miră
Cuvântul de pe buze se trage din Cuvânt
În trupul meu de-acuma e Duhul ce respiră
Ṣi cugetul iubirii îmi ţine loc de gând.

În toate este Mielul acel ce mă lumină
Eu neschimbat la faţa sânt umbră pe pământ
Dar El îşi toarnă harul în trupul meu de tină
De pe Tabor spre mine lumină pogorând.

Durerea se retrage ca neaua pe câmpie
Când soarele aruncă deasupra-i lănci de foc
Ṣi curge sub troiene izvor de apă vie
Ṣi celor ce li-e sete se-opresc o clipă-n loc.

Se’nvârt ametitoare şi neoprite hore
E parcă-o veşnicie de când nu sânt în timp
Plutesc înspre lumină străfulgerând în ore
Ṣi eu ca niciodată de-acuma mă preschimb.

Copyright © 2016 Marin Mihalache